Skip to content

Femeia la… 35 de ani

Februarie 23, 2010

Când eram studentă, am citit romanul ”Femeia la 30 de ani”, de Honore de Balzac. Atunci mă gândeam, cam cum voi fi eu la 30 de ani…

Ieri am împlinit… 35 de ani. Și de această dată recunosc: niciodată nu m-am sfiit să vorbesc despre vârsta mea. Printre rudele și prietenii care m-au felicitat, au venit și două prietene în biroul meu și m-au felicitat. Ca de obicei, mi-au adresat o mulțime de cuvinte frumoase. Nu știu dacă le merit pe toate, dar… am fost emoționată. Am fost întrebată, cum mă simt la 35 de ani. Parcă nu am acordat prea multă atenție, în acel moment, întrebării, dar ceva mai târziu m-am pomenit gândindu-mă la ceea ce am reușit să fac în toți acești ani și, mai ales, la ceea ce mai rămâne de făcut. Mi-am dat seama că mai sunt o mulțime de lucruri pe care ar fi bine să le fac.

Deci, cum mă simt la 35 de ani?

Sunt femeia care, în comparație cu sute și mii de alte femei, nu am reușit să îmi fac o casă. Nu am reușit să îmi cumpăr o mașină. Sunt femeia care încă nu am mers într-o călătorie de neuitat…

Nu am avut suficientă răbdare cu persoanele pe care le-am iubit și care m-au iubit – mama și sora. Nu am avut suficient curaj și tărie de caracter să le spun mai des că le iubesc, că îmi sunt foarte scumpe, că ele înseamnă foarte mult pentru mine… În privința lor, acum nu mai pot schimba nimic. Pentru că le-am pierdut. Prea devreme. Foarte repede. Timp de doar aproape 5 luni… Sunt cele două ființe care acum, am toată siguranța, au grijă de noi, de acolo, de sus, de printre îngeri…

Nu reușesc să fiu mai sinceră și mai răbdătoare cu oamenii pe care îi iubesc. Nu știu să fiu mai insistentă atunci când trebuie să rezolv o problemă personală sau, mai ales, la serviciu. Pentru că de fiecare dată mi se pare că deranjez oamenii și nu vreau să incomodez pe nimeni…

În același timp, în comparație cu sute și mii de femei, care rămân doar cu visul de a avea copii, eu pot să mă laud că Dumnezeu mi-a dat doi îngerași, un băiețel și o fetiță. Da, recunosc, sunt cam zbânțuiți, le plac șotiile, dar… sunt copiii mei și îi iubesc foarte mult. Mi-aș dori ca soarta să fie mai darnică cu ei. Să fie mai fericiți și mai norocoși decât mine. Să crească mari. Să facă și ei câte o facultate. Și nu pentru că așa va fi la modă, ci pentru ca studiile pe care le vor obține să le permită să fie mai curajoși, mai insistenți, mai descurcăreți în viață. Să aibă o casă și o masă. Să aibă mulți prieteni…

Mai vreau să zic că am un soț care, mă mir, are încă atâta răbdare cu mine… De la el am de învățat o mulțime de lucruri utile. Datorită studiilor la academia în care lucrez eu acum, dar și datorită experienței pe care a acumulat-o de când activează în presă. Este cel mai bun și mai răbdător tătic. Este cel mai adorat și mai așteptat tătic. Este și un fiu și un frate care știe să își poată exprima recunoștința. Este omul care știu că poate fi un exemplu foarte bun pentru cei doi copii ai noștri.

Mai pot zice că, la această vârstă, am un serviciu care îmi place foarte mult. În pofida multor critici care întotdeauna mă găsesc în momentul cel mai nepotrivit… Am colegi pe care îi respect foarte mult, am șefi de la care am de învățat o mulțime de lucruri…

Mai am și prieteni pentru care știu că reprezint ceva. Am un frate extraordinar. Am rude care reprezintă un mic univers al nostru, al celor care își au rădăcinile la Cărpineni…

Sunt, deci, la 35 de ani. Vârsta la care mai am multe de învățat, dar și mai multe de făcut. Trebuie, dacă mai e posibil…, să îmi schimb cumva caracterul. Să fiu mai responsabilă și mai răbdătoare, să mă învăț  (dacă aș mai ști, și de la cine…) să fiu mai insistentă, mai optimistă. O mamă nu are voie să nu fie optimistă, mai ales atunci când e vorba de viitorul copiilor. O mamă TREBUIE, în orice situație, să fie un exemplu pentru copii.

La 35 de ani, sunt femeia care își dorește să fie mai fericită, alături de familie, de prieteni și de rude… Oare e atât de mult?…

14 comentarii leave one →
  1. ALIONA CERNENCHI permalink
    Martie 10, 2010 10:27 pm

    MAI FACUT SA MA EMOZIONEZ MULT!!! IMI PLACE CE SCRII SI CUM SCRII ,EU NU AS FI IN STARE CHIAR SI DUPA MULTI ANI DE STUDII. ITI DORESC CA DORINTA TA SA SE IMPLINIASCA SA FII FERICITA!!!TE PUP!

  2. Mai 17, 2010 3:37 pm

    Aliona, cred că pentru a scrie asemenea cuvinte, nu sunt neapărat necesare studii superioare sau mai nu ştiu eu de care. Important e să simţi ceea ce scrii şi să crezi în ceea ce scrii. Nu mai zic că la fel de important e să ai DESPRE CE şi DESPRE CINE să scrii….
    Îţi mulţumesc pentru încurajări.

  3. Tudor Ana_Maria permalink
    Mai 31, 2010 6:24 am

    Azi implinesc 35 de ani. Ca si tine nu am casa mea, nu am masina, dar am un sot nemaipomenit si doi copii minunati. Sunt multumita de viata de pana acum si daca ar fi sa ma intorc in timp, as merge pe acelasi drum, fara sa schimb nimic.
    Da, imi lipseste casa mea, dar caminul pe care il am , ma face cea mai fericita femeie.
    Ce mai vreau de la viata?
    Sa fiu sanatoasa, alaturi de sot si de copii, sa apucam sa-i vadem si pe ei la anii nostri!

    • Mai 31, 2010 3:30 pm

      Cred ca e cel mai minunat lucru atunci când omul se mulţumeşte cu ceea ce are şi, mai ales, este şi fericit cu puţinul pe care îl are. De fapt, când zic „puţinul”, mă refer la cămin în loc de casă ori apartament, troleibuz în loc de maşină… Cu toţii ne dorim să avem ceva mai mult, în special, de dragul copiilor, pentru că, ajunse la această vârstă, ne interesează mai mult confortul copiilor noştri.
      Cu toate acestea, mereu pretindem spre mai mult şi e super când este cineva care ne poate oferi susţinerea întru obţinerea celor dorite de noi. Important e sa nu ne pierdem speranţa şi încrederea că toate pe această lume au un rost.
      Felicitări şi la mulţi ani cu ocazia aniversării! Îţi doresc din toată inima ca această zi să îţi aducă împlinirea cel puţin a unei dorinţe. Iar rudele şi prietenii să-şi amintească de tine nu doar în ziua aniversării, ci să îţi fie alături anume atunci când ai nevoie!

  4. sara permalink
    Septembrie 6, 2010 4:45 am

    la 35 de ani te poti simti implinita sau nu,poti avea succese in anumite directii iar in altele sa dai gres.unele au familie-sot si copii,altele au casa,masina,bani.ce credeti ca e mai bine sa ai?stiu,ideal ar fi cate un pic din toate, insa…indiferent de ce aveti,o lupta-i viata-asta ca sa parafrazez un mare poet-deci…multa sanatate si mult optimism ptr ca fara astea nu e posibil nimic!

    • Septembrie 6, 2010 8:31 am

      Paula, îţi mulţumesc mult pentru aceste cuvinte.
      De multe ori mă întreb şi eu, ce e mai bine, să ai unele lucruri şi să fii lipsit de altele sau invers. Da, ideal e să le ai pe toate, câte puţin. Numai că puţini oameni sunt cei care chiar reuşesc să le obţină pe toate.
      În cazul meu, pot spune că sunt fericită că am doi copii, dar fericirea nici pe departe nu este deplină, în lipsa unei locuinţe… Şi prea multă lume e în situaţia mea… Şi e mare păcat….

  5. Noiembrie 12, 2010 2:31 pm

    La multi ani! Stiu, cu intarziere, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Daca vrei, te poti alatura noua pe forum:
    http://hoinarprinlume.forumcommunity.net/
    Sanatate!

    • Noiembrie 12, 2010 5:50 pm

      Mulţumesc mult pentru urări. Promit că voi vizita chiar azi site-ul şi chiar voi lăsa comentarii. Mult succes!!!

  6. larisa permalink
    Februarie 24, 2011 6:34 pm

    imi place ceea ce ai scris
    eu am casa mea am si masina dar ceva ………lipseste

    • Februarie 24, 2011 7:20 pm

      Mulţumesc pentru apreciere. Cred că adesea se întîmplă să avem unele lucruri şi să ne dorim altele, pe care le considerăm mai importante. Şi tot asa… în cerc…

  7. andromaca permalink
    Ianuarie 11, 2013 4:12 pm

    Tot la 35 de ani… NU AM calatorit cat mi-as fi dorit. NU AM casa, NU AM masina (nici nu-mi trebuie, dar mi-ar trebui o societate care sa nu se uite la posteriorul pe bicicleta si sa comenteze „offf, si baba asta pe bicicleta!”). NU AM copii, dar poate nu sunt pregatita de „mamit”. AM un sot de aproape 40 de ani care este si tatal pe care l-am pierdut la 31 de ani, si copilul cu care parca uneori m-as cam juca si sotul care imi este alaturi oricand. AM un sot care plateste chiria si astfel, nu ma mai intereseaza daca am sau nu casa pentru ca AM un camin. AM un job SIGUR si PLACUT, prost-platit, dar lejer pentru ca, in mare masura, fac ceea ce-mi place. Mai AM prieteni si rude saritoare pe care le iubesc si care tin la mine. AM credinta in Dumnezeu si AM speranta ca NU VOI AVEA mai multe decat pot duce. Nu am cine-stie-ce boala, nu am vreun copil sau parinte bolnav pe care sa fiu obligata sa-l ingrijesc. NU AM credit la banca sau vreo datorie la cineva!!!! Nu am dureri de cap dimineata ca ce fac azi de bani ca nu am ce manca. Nu am masina de reparat sau benzina de cumparat. Fara casa, masina si bani se poate trai, dar fara sot sau parinti (unele persoane sunt ajutate de parinti chiar si la 35 de ani!!!), cam greu. NU imposibil. Daca n-as avea un sot, as sta la mama. Daca n-ar mai fi nici mama, as sta in casa de la parintii care au fost odata. Daca n-as fi avut parinti care sa fi facut o casa, as sta cu chirie la orice periferie pe principiul ” Ramai sanatoasa cucoana, ca-mi iau gemanatanul si plec”, vorba lui Toparceanu in „Balada chirirasului grabit”. Cum nu se poate trai? Fara credinta in Dumnezeu, fara sanatate, fara linistea de dinainte de culcare, si fara nimeni, dar absolut NIMENI langa tine! Ergo, la 35 de ani sunt implinita. Nu „ceva”-urile ma-mplinesc, ceea ce ma implineste cu adevarat sunt CINEVA-urile.

    • Ianuarie 12, 2013 12:03 pm

      Frumos spus! Cu adevărat, contează foarte mult alături de cine mergi prin viaţă…
      Îţi mulţumesc pentru vizită şi sper că, într-o zi, vei reveni pe aici pentru a ne anunţa despre noutăţi din viaţa ta… Succes în toate şi dragoste nemărginită!

  8. irina maria permalink
    Februarie 17, 2013 9:18 pm

    @andromaca ” nu am vreun copil sau parinte bolnav pe care sa fiu OBLIGATA sa-l ingrijesc.” andromaca,esti cu adevarat fericita. Iti meriti „fericirea” !

Trackbacks

  1. Şi iată-s 38… « NOTA 4 – Cea mai mare notă "negativă"!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: