Skip to content

9 ani de când sunt mămică…

Martie 4, 2010

Mihaela

Am scris acest text acum doi ani. Azi, am revenit la el. Pentru că a mai trecut un an de când sunt mămică. Pentru că fetiţa mea, Mihaela, a mai crescut cu un an. Pentru că am mai multe motive de a mă considera o femeie fericită!

Șapte ani și câteva ore au trecut de când am devenit mămică pentru prima oară…

Am mers la maternitate cu o săptămână mai devreme. Mă pregăteam de cezariană. Știam că anume asta va fi. Mai știam că va fi fetiță – lucru confirmat de ecograf. De două ori. Am mers la operație fără nici o teamă. Colegele mele de salon s-au mirat chiar când au văzut că sunt atât de bine dispusă. Nu aveam nici un sentiment de frică…

Din experienţa altor femei, ştiam deja că adesea, după anestezie, omul poate îndruga verzi şi uscate… Sincer, îmi era teamă că voi spune şi eu vreo prostioară, de aceea, aflată deja în sala de operaţii, i-am rugat pe medicii de acolo să nu se supere dacă se va întâmpla să zic ceva aiurea când mă voi trezi. Le-am mai spus că, dacă şi va fi ceva, înseamnă că va fi efectul anestezicului (de parcă medicii nu ştiau despre asta…🙂 ).

Când mi-am revenit după anestezie, nu știam pe ce lume mă aflu. Buimăcită, căutam cu privirea copilul care știam că ar fi trebuit să fie lângă mine. Eram singurică… Am început să cotrobăiesc cu privirile salonul și, la câțiva metri de patul meu, am descoperit un leagăn. Mi-am dat seama că acolo e și îngerașul meu… Abia așteptam să o văd.

M-a văzut o doctoriță că m-am trezit și mi-a spus, zâmbind, că am un băiețel „tare frumușel” și că a fost și soțul și a aflat noutatea și că era tare fericit. Sincer, nu știam ce să cred atunci. Știam că trebuie să fie fetiță și îi zic doctoriței despre asta, ea însă insista că e baiețel. Peste câteva minute, a intrat în salonul nostru o altă doctoriță și a zis că e fetiță, pentru că anume ea o îmbrăcase pe nou-născută…

Și asta nu a fost tot. Soțului într-adevăr i se spusese că are băiețel și deja se pornise la serviciu, cu ideea că e tatăl unui băiat. Nu s-a lăsat însă. A revenit, de la stația de troleibuz, la maternitate, ca să se convingă, cine anume s-a născut. I s-a zis, de această dată, că e fetiță…

Peripeții! Dar au fost niște peripeții deosebite. Numai o mamă poate înțelege emoțiile unei femei care abia a născut…

Acum, am și eu niște emoții deosebite. Că am fetiţă mare. Pe care vreau să o văd fericită, norocoasă, deșteaptă. Sper că îngerii ei păzitori vor avea mereu grijă de ea. Pentru că fiecare copil merită să fie ocrotit de îngerași…

9 comentarii leave one →
  1. luminel permalink
    Martie 4, 2010 3:47 pm

    mda e foarte frumos …citind cele scrise vreau si eu sa fiu mamica deja nu ma mai tem …de obicei pe cine nu ai intreba imi raspund ca e atit de greu cele 9 luni iar nasterile sunt dureri nebune dar dvs atit de frumos ati relatat ,,iar fetita sa va creasaca mare ….sa fie fericita si atit de talentata ca si mama ..dar nu trebuie de uitat si de baietel pe care deja am avut onoarea sal cunosc si pot spune ca la vrista pe care o are stie atitea ..e chiar bravo…10 cu plus la parintu

  2. Martie 5, 2010 1:22 pm

    Luminița, îți multumesc mult pentru cuvintele pe care mi le-ai adresat.
    Dacă prin aceste rânduri te-am făcut să fii mai puțin speriată de procesul nașterii unui copil, înseamnă că am făcut un lucru bun.
    În realitate, să știi că și nașterea unui copil este un lucru foarte interesant, fermecător, deși sunt și diferite riscuri. Însă atunci când îți vezi odorașul, imediat după ce și el a văzut lumina zilei, uiți de toate durerile, de toate grijile, de toate problemele. E ceva fantastic. Și m-aș bucura foarte mult să știu că atâtea familii (inclusiv foarte apropiate mie) care încă nu au copii, își vor vedea, în sfârșit, visul împlinit. Și nu pot înțelege, de ce unii zic că pentru a avea un copil, trebuie să ai copii sau măcar nași bogați… Toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor. Iar venirea pe lume a unui copil este cel mai minunat eveniment ce i se poate întâmpla în viața unei femei.

  3. Martie 10, 2010 11:36 am

    Mda ! Este intr-adevar o experienta unica in viata unei femei. Nu am nascut niciodata si nici nu am de gand sa o fac vreodata ! :)) In schimb sotia mea, Alina, mi-a daruit doua bombonici de fete. Si ca tata, este tot o experienta unica in viata. Am plans ca un copil cand i se refuza o jucarie atunci cand mi s-a nascut prima fata. La a doua, tot am plans, dar parca mai putin. Ma obisnuisem deja ! :)) Al treilea nu cred ca va mai veni ! MI-AJUNGE !
    La prima nastere, sotia mea era speriata, nu prea tare, dar era speriata, avea emotii … Dar a trecut cu bine. Este adevarat ca au fost dureri mari, toata lumea stie asta, dar a avut noroc si a nascut relativ repede. Dar momentele de dupa nastere, dupa cum mi-a spus ea, cand si-a vazut copilul, au fost inimaginabile, incomensurabile, de neuitat, raiul pe pamant, deja uitase de chinurile facerii, chiar daca era foarte obosita si lipsita de vlaga. Este un moment care nu poate fi transpus in cuvinte, la fel ca si dragostea, iubirea, este o clipa de beatitudine totala, de inmarmurire, de dragoste, de grija materna, de relaxare, de frica, chiar de lehamite, de usurare etc., multe sentimente contradictorii adunate in aceeeasi secunda. Dar pe urma, ceea ce este natural, ceea ce este in firea lucrurilor, se produce: imbratisarea materna, prima imbratisare, cea care deschide drumul cunoasterii copilului de catre mama si mamei de catre copil, primul sarut pe obraz sau pe frunte, primul alaptat, primul schimb de scutec, toate acestea sunt unice in felul lor, reprezinta darul divin al femeii pe pamant. Orice alta suferinta, orice alt chin, orice altceva, sunt date uitarii, sunt asezate intr-un colt separat al inimii si creierului, si nu vor mai fi aduse la lumina decat sporadic, dupa cateva luni, dupa cativa ani, foarte rar. Totul se uita, totul ramane in amintire numai, ceea ce ramane viu si in atentie pentru totdeauna, este numai copilul, rodul iubirii, crescut in pantecele mamei timp de 9 luni, perioada in care viitoarea mamica este mana dreapta a lui Dumnezeu.
    Acestea au fost impresiile sotiei mele la ambele nasteri. Nu conteaza cat de mare este copilul in burtica, nu conteaza cat de mari sunt durerile facerii, rezultatul este INTOTDEAUNA peste asteptari.
    In concluzie, nasterea unui copil este un dar divin. Toate femeile ar trebui sa treaca prin asta. Le implineste viata. O femeie care spune ca nu vrea copii, nu spune adevarul 100%. Orice femeie se naste cu aceasta dorinta, ii este dat de la Dumnezeu sa procreeze. Dar, dupa cum spunea si Tania, toate la timpul lor.
    Tania, ai doi copii ca doua raze de soare. La fel sunt si fetele mele. Sa ne dea Dumnezeu puteri si sanatate sa-i crestem asa cum se cuvine.

    • Martie 10, 2010 12:21 pm

      Doamne! Nicu, cred că nu mi-ar fi ajuns atâtea cuvinte să descriu atât de frumos nașterea unui copil… Știi acum la ce mă gândesc? Ce-ar fi să se scrie cât mai des despre această minune? Poate că atunci nu vor mai fi atâția copii părăsiți, poate că nici în orfelinate nu vor fi atât de mulți copii, care ii zic „mamă” fiecărei femei străine… Poate că nu vor mai fi nici atât de multe femei care vor distruge viața îngerașilor, prin avort…
      Copiii chiar sunt niște îngerași. Și e păcat că, în timp ce atâtea femei visează să devină mămici, altele îi leapădă, îi omoară…
      Să ne trăiască îngerașii!
      P.S. Îți mulțumesc pentru toate aceste cuvinte. Denotă sinceritate și dragoste pentru copii și mama lor.

  4. Martie 13, 2010 9:05 am

    Ei, s-a scris, se scrie si se va mai scrie in continuare de minunea nasterii unui copil. Din pacate, ca oriunde altundeva si ca in fiecare domeniu, nu exista padure fara uscaturi. Ce putem face noi ? Suntem mici ! Dumnezeu e singurul care face si desface, care binecuvanteaza si pedepseste. Noi nu putem decat sa scriem, sa povestim, sa atragem atentia, sa informam si, daca macar 1% din vorbele noastre au efect, daca macar 1 % din femei asculta si urmeaxza vorbele noastre, atunci inseamna ca nu am trait degeaba pe Pamantul asta, cel putin din acest punct de vedere.

    Este adevarat, imi iubesc foarte mult sotia si copiii, ceea ce nu se poate spune despre toti barbatii din lume, din pacate, si ma mandresc cu asta, fara niciun fel de lauda. In legatura cu femeile, nu cred ca exista in lumea asta vreuna, cu mintea intreaga, care sa nu-si iubeasca, sa nu-si adore copiii.

    Sa ne traiasca ingerasii, sa fie sanatosi si sa aiba noroc in viata, ca astea sunt singurele lucruri pe care nu li le putem darui !

  5. Februarie 1, 2011 4:59 pm

    Ea este un îngeraș și e normal ca ceilalți îngerași să aibă grijă de ea. Ai și tu grijă ca să rămână un înger.. Să-ți trăiască!

    E trist că nu li se permite să se manifeste așa cum simt la grădiniță, să exprime ceea ce simt…

    • Februarie 1, 2011 5:15 pm

      Mulţumesc mult pentru urări!
      În ce priveşte permisiunea de a sărbători la gradiniţă, anul trecut a fost o perioadă mai dificilă, în acest sens, pentru grădiniţele din Chişinău. Nu se permitea organizarea sărbătorilor, nu se primeau artiştii de la teatrul de păpuşi, cu spectacole, pentru că „de la primăria” capitalei s-a spus că „nu e voie să se ia bani de la părinţi”… Şi în cazul spectacolelor… care e problema?
      Iar „mesele de sărbătoare”, de fapt, se mai admit, doar că fără torturi, prăjituri cu cremă etc., pentru că unii copii sînt alergici sau produsele pot fi ne-proaspete…🙂. În acest sens, desigur, educatoarele ar fi putut organiza ceva, ca fetiţa să simtă că e omagiată, dar… „au uitat”…
      Într-adevăr, toţi copiii sînt îngeraşi şi chiar merită să fie protejaţi!

  6. Martie 4, 2011 4:27 pm

    Şi iată că s-au făcut 8 ani!!! Parcă ieri a fost totul şi acum… e fată mare…🙂

Trackbacks

  1. Azi am împlinit 9 ani! « mihaelarobu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: