Skip to content

Ruşine, dle profesor!

Martie 26, 2010

Am citit, cândva, undeva, că un profesor trebuie să fie mândru de succesele discipolilor săi. Pentru că, cred eu, pe lângă eforturile depuse de elev / student pe parcursul anilor de studii şi, mai ales, după, aceste realizări mai sunt „alimentate” şi de munca depusă de profesor, de dragostea acestuia faţă de discipolii săi.

Nu m-am gândit vreodată că voi ajunge să afirm ceea ce e scris în titlu. Pentru că întotdeauna mi-am stimat profesorii: şi la şcoală, şi la USM, şi la ASEM, unde am făcut masteratul. Desigur, un „învăţăcel” niciodată nu va fi mulţumit de toţi profesorii săi, la fel cum nici cadrele didactice nu sunt încântate de toţi cei pe care trebuie să îi instruiască (pe lângă cunoştinţe insuficiente, de multe ori „învăţăceii” mai demonstrează şi lipsă de interes pentru informaţia care li se prezintă la ore).

Am ajuns să afirm ceea ce e scris în titlu din cauza că, absolut întâmplător, am vizionat o emisiune la Jurnal TV, la care a participat un fost profesor de-al meu de facultate. Acum nu predă. Deţine o funcţie importantă într-o instituţie care adesea hotărăşte soarta posturilor TV, radio etc.

De ce zic „Ruşine!”? Pentru că a „demonstrat” cu multă sârguinţă că nu este cel mai competent specialist în domeniul în care activează. Ei, da mă rog, nu este unicul care demonstrează asemenea „talent”… M-a deranjat altceva. După atâţia ani de predat la facultate, dl profesor aşa şi nu a reuşit să se debaraseze de unele cuvinte parazitare, pe care, personal, nu le pot suporta la nimeni, dar mai ales la profesori. Ce e, dle profesor, cu „deci-ul” dvs.? Aţi accepta să ascultaţi înregistrarea, ca să număraţi de câte ori aţi pronunţat DECI timp de un minut???

Îmi amintesc, când eram studentă, aveam un profesor la orele căruia nu numai că ne plicitseam, dar şi ne amuzam. Şi asta, „datorită” întrebuinţării de către d-lui a următoarelor cuvinte parazitare: „aşa, deci, vasăzică” şi „etcetera, etceterea, etceterea” (neapărat de 3 ori la rând). Uite că am reuşit, de câteva ori, să cronometrăm, de câte ori, timp de un minut, dl profesor foloseşte aceste cuvinte. Rezultatul a fost unul „surprinzător”: la fiecare 4 cuvinte „obişnuite”, dl profesor spunea cel puţin unul din cele enumerate anterior. Taaaaaaare veselă statistică!!!

Şi uite că l-am ascultat şi pe responsabilul care a participat la emisiunea respectivă. Îmi era silă să ascult „deci-urile”. Mi s-a făcut ruşine că d-lui ne-a vorbit, timp de un semestru (sper că nu greşesc) ceva despre talente şi genii (şi acum sper că nu greşesc). Îmi e ruşine să recunosc că discipolii d-lui – unii dintre ei fiindu-i acum „oponenţi” de microfon, vorbesc cu mult mai bine…

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: