Skip to content

Schimb microbuz pe… căruță

Aprilie 21, 2010

Zilele acestea, câteva site-uri din Moldova ne-au pus la dispoziție nouă, publicului, o nouă „poveste” despre „peripețiile” transportului și ale călătorilor drumurilor noastre. Pe una dintre străzile din Chișinău, s-a răsturnat un autobuz. O persoană a decedat, altele 8 sau 9 au nimerit la spital, în stare gravă.

În aceeași zi, statistica postată pe internet ne-a vorbit și despre alte accidente rutiere, inclusiv de la începutul acestui an. Am citit și nu am mai vrut, în acea zi, să urmăreasc știrile tv, pentru că eram sigură că respectivul accident urma să fie „bomba” buletinelor de știri. M-am „transferat” în perioada când făceam glume de tipul „3 morți, 2 răniți și iarăși muzică”. Pentru că au fost vremuri când se vorbea destul de mult, în presă, despre diferite accidente. Și ziua de azi nu este o excepție.

În fiecare zi, merg cu copiii la grădiniță, cu microbuzul. Adesea nici nu reușim să ne găsim un loc liber, că șoferul „bate în cai”. E grăbit, pentru ca nu cumva să nu-i ia altcineva „leii” de pe marginea drumului. Am indrăznit, într-o zi, să-i zic unui șofer că sunt cu 2 copii mici și că nicidecum nu pot să alerg prin microbuz. Nu cred că ar fi cuiva interesant să citească, aici, replica șoferului… Doar că peste o zi, am aflat despre un microbuz, nr. 171, care s-a răsturnat în regiunea unde se află grădinița noastră…

Apare întrebarea: cât de des aș merge cu microbuzul, dacă acesta nu ar fi unicul mijloc de transport cu care pot ajunge la grădiniță? Aș renunța pentru totdeauna să mă „plimb” cu șoferii care organizează raliuuri pe străzile Chișinăului, chiar dacă, la orice pas, înjură de mama focului „calitatea” drumurilor din capitala „europeană”…

Sunt situații când taxiul este indispensabil. Și apelăm, cu toții, adesea la serviciile numeroaselor companii „specializate”. Numai că și acest mijloc de transport nu mi se pare prea sigur. M-am convins de asta anul trecut, când unul dintre prietenii noștri și=a sărbătorit a 25-a aniversare în pat, în ghips. Pentru că a mers cu un taxi, a nimerit într-un grav accident, în care a decedat o persoană… Și-apoi, nici taximetriștilor nu le e greață să meargă cu viteză mare, că doar sunt și ei șoferi, nu?

Mai văd adesea oameni pasionaţi de viteză, călare pe motociclete. Numai pe strada Bănulescu Bodoni câți poți vedea din ăștia! Și cu ce viteză se „plimbă” omulenii! Ai senzația că, încă puțin, și vor face niște mișcări acrobatice, pentru a „impresiona” pietonii…

În actualele condiții, prefer să merg cu troleibuzul. Pentru că e mai mare. Și pentru că nu e chiar atât de ușor pentru un troleibuz să se … răstoarne. Și această „opțiune” pentru troleibuz, e chiar și în pofida calității călătoriei: uși stricate, geamuri acoperite de panourile publicitare, pasageri adesea „puțin” obosiți sau amabili… Iar uneori și taxatoarea ne pare prea puțin amabilă sau șoferii – prea puțin atenți la drum… Numai că, personal, nu pot avea pretenții față de șoferi – fratele meu și soția lui sunt șoferi de troleibuz și știu mai multe detalii  privind activitatea lor. De asemenea, știu și mai multe probleme cu care ei se confruntă. Inclusiv cu promisiuni de tipul: majorăm taxa de călătorie, pentru a vă majora vouă salariile și pentru a cumpăra noi troleibuze… Doamne, câte troleibuze noi se înghesuie la intrările în Chișinău și noi nu știm….

Iată acum am ajuns să declar ceea ce am scris în titlu. Dacă ar fi asemenea ocazii, aș prefera să merg cu căruța. De ce?

1. Calul știe că o picătură de nicotină (sper că așa scrie pe panourile publicitare) ucide un cal. Și pentru a nu risca prea mult, el nu numai că nu fumează, dar nici nu… bea. Deci, în căruță, nu este riscul să „șoferul” e beat și se va pupa acuși cu vreun copac sau vreun stâlp.

2. Calul știe foarte bine pe unde trebuie să meargă și pe unde e mai bine să nu riște. El fiind „la volan”, ai siguranța că… nu a cumpărat permisul de conducere…

3. Am zis mai sus: calul se teme să nu moară și, deci, nu fumează „la volan”. Astfel, ai siguranța că nu vei ieși din căruță cu miros de fum… sau de altceva…

4. În căruță, nu te vei confrunta cu problema muzicii asurzitoare care care te irită (ceea ce e destul de frecvent în microbuze).

5. Caii se respectă unii pe alții și nu vor face „curse de cai” pe străzile unei capitale…

Ei, și dacă mai știți cumva și alte avantaje ale unuia dintre cele mai ecologice mijloace de transport, vă rog să mi le spuneți și mie.

2 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 23, 2012 2:01 pm

    Am gasit acest articol cautind in „google images” cuvintu caruta. Foarte hazlie fotografia si articolul este interesant. nu am fost in Moldova acum 11 ani… dar tin minte si eu soferii de microbuz.
    Well done with your article, sorry, I’m not very good at writing in romanian anymore…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: