Skip to content

Iurie, colegul meu de clasă, a plecat în lumea îngerilor…

Iunie 23, 2010

Sunt două ore. Doar atât a trecut de când Aliona, o fostă colegă de clasă, mi-a scris, pe unul dintre „site-urile de socializare” (ori cum li se mai zice…), despre trecerea în nefiinţă a lui Iurie Tverdohleb, fost coleg de clasă.

Am rămas şocată. Doar 35 de ani a  împlinit în ultima zi a lunii mai! Doar nu

Iurie Tverdohleb, colegul meu de clasă

de mult am vorbit cu el! Eram într-un moment foarte urat pentru mine: „păzeam” uşa medicului  de familie, ca să îi zic că mă simt foarte rău şi că nu voi putea merge la serviciu. Şi atunci Iurie m-a sunat. Aştepta şi el să intre la medic, pentru o injecţie…

Şi acum… A plecat. El, omul pe care l-am ştiut întotdeauna foarte optimist, vesel, îndrăgostit de viaţă, de familie, de soţia sa şi de cele două fetiţe pe care le numea prinţese… Vorbea cu foarte multă mândrie şi entuziasm despre succesele fetiţei mai mare, dansatoare într-unul din centrele de creaţie pentru copii din Chişinău, despre deplasările (inclusiv peste hotare) ale ansamblului „Veselia”, frecventat şi de fetiţa lui Iurie – copia tăticului…

Am nişte sentimente deosebite faţă de acest coleg. Poate pentru că a fost printre puţinii din clasa noastră, de la Oneşti, Hânceşti, cu care m-am împăcat foarte bine chiar şi după absolvirea şcolii. Îmi amintesc acum că, studenţi fiind, ne-am întâlnit la cel mai „cunoscut” loc de întâlniri din Chişinău – monumentul lui Ştefan cel Mare. Ambii fiind cu foarte puţini bani în buzunar, ne gândeam ce am putea face… Am mers la „Patria”, dar bilete la filmul din acea zi nu mai erau… Am umblat brambura prin parc şi ne amuzam pe seama activităţii mele de pe atunci la postul de radio „Unda Liberă” din cadrul Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, de la USM…

Am fost, câţiva ani mai târziu, la el acasă, aici, în Chişinău. A reuşit, mai mult cu propriile forţe, să îşi construiască propriul cuib, pentru ca familia sa să nu umble hoinară de la o gazdă la alta. Avea planuri mari. Să îşi mărească casa,  să mai aibă copii, să o facă pe Aliona, soţia sa, şi mai fericită… Era foarte fericit şi încântat când li s-a născut cea de-a doua fetiţă. Le iubea mai mult ca pe sine. Întotdeauna când se întâmpla să ne vedem ori să vorbim la telefon, îmi vorbea doar despre fetele sale. Mai puţin despre dânsul. Amintea doar că mai lucrează la bancă, că şi-a procurat două calculatoare performante, cameră video şi altă tehnică de acest gen…

Avea comenzi să fotografieze şi să filmeze la diferite evenimente, inclusiv la nunţi… A ştiut să fie şi scenarist, şi operator, şi regizor… A lăsat în inimile şi în amintirile atâtor oameni lucruri frumoase! A făcut filmuleţe de la atâtea evenimente de neuitat! Şi numai de depănarea filmuleţului vieţii lui şi a celor mai scumpe fiinţe pentru el nu i-a ajuns timp…

S-a grăbit întotdeauna să le reuşească pe toate. Ca să îşi vadă soţia fericită. Ca să îşi vadă fetiţele mari, cu studii, frumoase, norocoase…

Am fost ataşată de el mai mult decât de alţi colegi de-ai noştri poate şi pentru că am fost printre puţinii care am rămas aici, în Moldova. Majoritatea celorlalţi s-au împrăştiat în Italia, Anglia, Franţa, Canada, Rusia…

Îmi va fi greu să mă obişnuiesc cu ideea că Iurie nu mai este printre noi, că a plecat în lumea îngerilor, de unde va veghea viaţa şi liniştea celor trei flori pe care le-a lăsat fără nemărginita sa dragoste…

Îi vom simţi lipsa, dar ne vom ţine tari, pentru a le putea încuraja pe soţia şi cele două fetiţe care au rămas, subit,  fără tătic. Ne va ţine tari şi gândul, şi speranţa că acolo, în lumea îngerilor, nu există tristeţe, durere, lacrimi.

Cred în toate astea, pentru că a trecut prea puţin timp de când le-am pierdut pe cele două fiinţe foarte scumpe: mămica (aprilie 2008) şi surioara mea (august 2008).

Dumnezeu să te odihnească, dragă Iurie…

Anunțuri
10 comentarii leave one →
  1. aliona bulat permalink
    Iunie 23, 2010 3:44 pm

    Mi-a ramas adinc in suflet anume acest coleg de clasa, care ne umplea sufletele cu veselia si optimismul sau.Mi-a fost coleg timp de 11 ani, ceea ce ne- a facut si mai uniti, si mai prietenosi. Mi-aduc aminte clipa cind el, stind in banca in urma mea, permanent imi cerea sfatul si aprecierea celor desenate de catre dinsul. Regret faptul ca nu ne-am mai vazut dupa atitia ani si nu ne vom mai vedea niciodata…Fie-i tarina usoara…

    • Iunie 23, 2010 4:11 pm

      Viaţa asta ne-a împrăştiat prin toată lumea. Am ajuns să nu ne vedem ori de câte ori ne dorim, iar atunci când ne întâlnim, parcă ne jenăm să ne spunem cuvinte frumoase…

  2. Gabriel Cucos permalink
    Iunie 24, 2010 12:36 am

    Cind am fost in tara trebuiea sa ma intilnesc cu el da deoarece eram prea ocupat intilnirea nu a avut loc… Imi pare foarte rau … viata nea imprastiat prin lume … Este adevarat ca noi moldovenii nustium sa spunem cea ce simtim in glas ca tii la colegi ca iti iubesti surorile fratii si parintii. Dar cind se sting din viata strigam in gura mare cit de mult ne lipsesc.
    Iura il cunosc de o viata si parca nul mai cunosc deloc . Am cunoscut baieatul Iurie dar nu barbatul si capul familiei IURIE. Blestemate sa fie plecarile astea…
    Stiu ca este in ceruri printre ingeri deoarece a fost un OM CU BUCHIE MARE. Dumnezeu sal odihneasca…

  3. silvia muravetchi permalink
    Iunie 25, 2010 11:54 am

    Am ramas socata cind am aflat despre decesul lui Iurie.Eu am plecat din sat avind numai 12-13 ani si-mi amintesc vag de colegii mei de clasa,dar ma doare inima cind primesc asa vesti,viata esta foarte cruda, ce pacat ca a plecat asa de tinar si a lasat in urma lui o familie indurerata.Condoleantele mele familiei Tverdohleb si Domnul sa-l aiba inpaza.

  4. uliana permalink
    Iunie 25, 2010 7:38 pm

    e foarte mare pacat ca a plecat din aceasta lume cumnatul nostru Iurie……….si ai lasat o familie,doua fetite si o sotie,care sunt indurerate si cu inimile frinte ,Ai fost un inger printre oameni ,dar acum un inger printre ingeri ,sa ne veghezi calea cum ai facuto mereu ………Dumnezeu sa te odihneasca in pace

    • Iunie 27, 2010 10:39 pm

      Şi mie îmi pare foarte rău de pierderea lui Iurie… Păcat că a plecat mult prea devreme, lăsând îndurerate atâtea persoane… Şi îmi pare rău şi de faptul că, din toţi colegii noştri de clasă, doar eu am putut să vin să îmi iau rămas bun de la Iurie. Alţii s-au solidarizat, aflându-se prea departe de casă ca să mai reuşească să vină să îşi ia rămas bun…
      Iurie va trăi mereu în inimile şi în amintirile noastre…

  5. Napocel permalink
    Iunie 27, 2010 6:40 pm

    Dumnezeu să-l odihnească

  6. Decembrie 17, 2010 1:40 pm

    păcat că se duc cei care-ar putea face ceva pentru lumea aceasta.

  7. Decembrie 20, 2010 3:57 pm

    intradevar… a fost un om minunat. Un OM cu litera ,mare care isi iubea nespus de mult familia.Noi lam cunoscut pe Domnul Iurie nu prea bine adica eu cu familia mea am fost cunoscuti de 2 ani insa am observatca se dedica trup si suflet Familiei si seviciului .Îşi iubea foarte mult familia mai ales cele 2 fete care le numea „printesele” eu le cunosc pe ambele mai ales Carolina fiica cea mare ea este prietena mea cea mai buna CAre aducea si aduce trofee IAR INGERUL CARE O vegheaya de sus se bucura însă in tăcere…
    Dumnezeu sa-L aibă in pace… Îşi promitem ca nu te vom uita nicicad pentru ca vei fi în sufletel noastre

    • Decembrie 20, 2010 5:31 pm

      Îţi mulţumesc mult pentru acest comentariu.
      Şi eu cred, ba mai mult, sunt sigură că prinţesele lui Iurie sunt vegheate de sus, de tăticul lor. Aşa cum sunt sigură că cei doi copii ai mei sunt vegheaţi de către mămica mea şi surioara mea – pe ambele le-am pierdut în 2008, în doar 5 luni…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: