Skip to content

10 mai – Ziua Cărţii în Germania

Mai 9, 2011

Ziua cărţii este marcată anual, la 10 mai, în Germania. Potrivit www.calend.ru, această dată nu este aleasă întâmplător – ea aminteşte întregii lumi despre adevărata faţă a fascismului. Anume la 10 mai 1933, în Berlin şi în alte oraşe germane a avut loc arderea cărţilor care nu conveneau regimului hitlerist.

„Versunkene Bibliothek” („Biblioteca înecată”)

Această acţiune a fost planificată de către ministerul propagandei Germaniei încă în februarie 1933, la iniţiativa doctorului în filologie Goebbels, care a fost numit ministru cu puţin timp înainte de aceasta.

Arderea publică a cărţilor s-a făcut, mai întâi de toate, pentru a speria „omul mediu”, obişnuit să respecte cuvântul tipărit, pe de altă parte, pentru a atrage cât mai mulţi tineri de partea naţional-socialiştilor. Această acţiune a permis tinerilor să simtă radicalismul noii puteri, în care să îşi pună mai multe speranţe. Anume studenţii aveau rolul principal în acţiunile de ardere a cărţilor.

Aşa arată camera albă, cu poliţe fără cărţi…

Acţiunile publice de ardere a cărţilor s-au desfăşurat în mai multe oraşe ale Germaniei, în special, în cele în care erau concentrate instituţii universitare, inclusiv: Bonn, Frankfurt-am-Main, München. La „sărbătoarea rugului” erau obligaţi să asiste rectorii şi profesorii universităţilor. „La început – scriitorii, pe urmă – profesorii”, se şuşoteau studenţii.

20 de mii de cărţi au fost arse doar în oraşul Berlin. Cele mai multe lucrări aparţineau scriitorilor evrei, însă erau şi din cele cu conţinut marxist şi pacifist. Printre alte nume, în această listă pot fi menţionaţi: Albert Einstein, Karl Marx,  Heinrich şi Thomas Mann, Stefan Zweig, Erich Kästner, Sigmund Freud şi alţii.

Acţiunile iniţiate de Goebbels s-au soldat cu efectul dorit. Euforia revoluţionară şi radicalismul, conflictul dintre generaţii şi ambiţiile tinerilor savanţi – toate acestea au fost utilizate pentru atragerea tinerilor de partea naţional-socialiştilor. Studenţii germani din anii 30 şi-au creat, astfel, cariere fascinante, cum nu s-a mai întâmplat în istoria Germaniei. Acum, tineretul trebuia doar să fie „organizat”, lucru cu care regimul nazist s-a descurcat de minute, într-un timp record.

„Sărbătoarea rugului” a fost „punctul de plecare” pentru introducerea dictaturii totale în Germania nazistă.

În anii dictaturii naziste, lista cărţilor interzise a crescut până la 5,5 mii de opere. Unii autori au fost interzişi totalmente, alţii – parţial. Astfel, sub presiunea propagandei de stat au nimerit şi scriitori, şi poeţi, şi savanţi. Literatura germană s-a pomenit zdrobită. Majoritatea scriitorilor importanţi – Heinrich şi Thomas Mann, Remarque, Feuchtwanger, Stefan George, Bertolt Brecht – au emigrat. Cei care însă au rămas în Germania sau au renunţat la activitatea lor, sau au devenit jertfe ale ucigaşilor „necunoscuţi”. Din scriitorii importanţi doar Ernst Jünger şi Gottfried Benn au preferat să rămână loiali regimului nazist. Iar soarta emigranţilor germani a fost dramatică, iar uneori chiar tragică. Astfel,  Kurt Tucholsky, Carl Einstein, Walter Benjamin, Stefan Zweig au ales să se sinucidă.

În prezent, evenimentele anilor 30 din Germania par îngrozitoare şi nemaipomenite. Cu toate acestea, ele nu trebuie date uitării, pentru a nu permite repetarea „rugului”. Pe Piaţa Bebelplatts, unde cândva au fost arse cărţile, acum se află unul dintre cele mai uimitoare monumente din Germania „Versunkene Bibliothek” („Biblioteca înecată”). Autorul monumentului este Micha Ullmann, arhitect izraelian, părinţii căruia au părăsit Germania în anul 1933.

În centrul pieţei, sub un pătrat de sticlă, se află o cameră albă, cu poliţe fără cărţi. Iluminarea magică ce vine de sub sticlă atrage trecătorii. Spaţiul gol de sub pământ transmite ideea de pierdere. Alături de sticlă se află o tăbliţă pe care a fost incrustată următoarea inscripţie: „Pe această piaţă, la 10 mai 1933, studenţii nazişti au ars cărţi”…

 

2 comentarii leave one →
  1. Viorel Grecu permalink
    Mai 9, 2011 5:43 pm

    O idee foarte plauzibila !

    • Mai 9, 2011 5:44 pm

      Este o istorie care ar trebui să fie înveşnicită în memoria noastră, pentru a nu admite repetarea ei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: