Recunoaşterea diplomelor moldoveneşti în lume: între „teoretic” şi „practic”

Diplomele moldoveneşti sunt recunoscute peste hotare? Vom putea, cu ele, să mergem în altă ţară?

Sunt doar două dintre cele mai frecvente întrebări pe care tinerii le adresează administraţiilor universităţilor prin e-mail, telefon sau la întâlnirile din cadrul Zilelor uşilor deschise.

Pentru mine personal, acest interes pare firesc, dar, totodată, ciudat.

Firesc – pentru că tinerii noştri îşi doresc, din start, să ştie, cât de competitivi vor fi după absolvirea unei universităţi din Moldova şi care vor fi şansele lor de a-şi găsi un loc de muncă în străinătate.

Ciudat – pentru că, la fel, din start, studenţii noştri aspiră spre un loc de muncă în străinătate, mulţi dintre ei susţinând că, oricum, chiar şi cu diplomă de licenţă, nu-şi vor putea găsi rostul aici, acasă. În cel din urmă caz, ei aduc exemple de-ale părinţilor, colegilor, prietenilor etc., care, dezamăgiţi de lipsa oportunităţilor din Moldova, iau calea străinătăţii.

Îmi sunt cunoscute cazurile în care tineri din Moldova au plecat în alte ţări, la studii, şi au rămas acolo, angajându-se în diferite companii, inclusiv din cele prestigioase. Sunt succesele lor, obţinute, cu siguranţă, destul de greu. Totodată, ele, succesele, sunt un motiv de mândrie pentru părinţii acestor tineri, dar şi pentru instituţiile de învăţământ care au constituit, pentru aceşti tineri, o punte de lansare în lumea mare. În acest context însă, cred că ar fi bine să se deschidă nişte paranteze: care diplomă a fost acel bilet de loterie norocos, datorită căruia tinerii noştri şi-au văzut visul împlinit în străinătate, departe de casă: cea obţinută în Moldova sau cea din străinătate, obţinută, la rândul ei, cu „ajutorul” diplomei moldoveneşti?

Ce fac moldovenii care s-au stabilit în diferite ţări? Ce au făcut cu diplomele pe care le-au obţinut la universităţile din Moldova? Cât de simplu sau cât de dificil le-a fost să se încadreze într-un sistem de învăţământ diferit de cel din Moldova şi, eventual, să-şi găsească un loc de muncă departe de casă? Cât de mulţumiţi sunt de activitatea pe care o desfăşoară în prezent?

Am reuşit să comunicăm cu câţiva tineri din Moldova, care în prezent se află peste hotare şi cărora le-am adresat întrebările enunţate mai sus. 

Cred că nici o diplomă moldovenească nu ar fi foarte bine cotată de către un viitor angajator

 Cristina Michicin, masterandă în Business Internaţional, Grenoble, Franţa:

Cristina Michicin

– Eu învăţ în Grenoble, Franţa. Îmi fac masteratul în Business Internaţional, la o şcoală de business. Cunosc şi alţi moldoveni care învaţă la alte universităţi franceze; cineva face licenţă, cineva – masteratul, chiar şi doctoratul.

Diploma pe care am primit-o de la ASEM a fost acceptată de Şcoala mea, chiar şi fără legalizarea din partea Ministerului Învăţământului (care mi se pare o procedură total lipsită de sens). Deci, diploma mi-a servit doar ca dovadă că am absolvit studiile de licenţă.

Încă nu am căutat un loc de muncă, însă ştiu că e foarte complicat de a-l găsi aici, în Franţa, nefiind vorbitor de limba franceză. Şi cred că nici o diplomă moldovenească nu ar fi foarte bine cotată de către un viitor angajator. Vor avea prioritate cei cu studii făcute în universităţile europene.

Dacă aş fi absolventă de liceu, aş depune actele pentru a fi acceptată la vreo universitate undeva peste hotare, cel mai probabil, în Franţa sau Marea Britanie. Pentru că dacă aş fi făcut licenţa într-o universitate din aceste ţări, cu cerinţe foarte înalte, aş fi acumulat cu mult mai multe cunoştinţe şi mi-ar fi fost mai uşor să-mi fac studiile de master. Deşi nici universităţile de stat din Moldova nu sunt rele. Cine e doritor de carte, poate face studii bune şi în Moldova.

Mulţi din cei care învaţă peste hotare, doresc să contribuie la dezvoltarea Moldovei

 Olga Lopuşanschi, masterandă, Universitatea „Pierre şi Marie Curie”, Paris:

Olga Lopuşanschi

– Tinerii din Moldova care îşi fac studiile peste hotare, trebuie să facă faţă problemelor financiare. Salariile din Moldova nu permit întotdeauna părinţilor să-şi susţină copiii. Personal, am fost nevoită să lucrez 3 ani, în paralel cu studiile, până când, în sfârşit, anul acesta am primit o bursă.

Cei care vin cu diplome din Moldova nu pot să se angajeze după specialitate. Diplomele noastre de licenţă sau master nu permit decât să-ţi continui studiile peste hotare. Şi nici asta nu întotdeauna! Iar cei care lucrează, nu o fac la specialitatea lor sau ocupă posturi cu mult inferioare calificării pe care o au (de exemplu, medicii cu experienţă nu pot fi decât asistenţi sau infirmieri).

În Franţa, este uşor să-ţi găseşti un loc de muncă în calitate de bonă, servitoare la restaurant, iar pentru bărbaţi – în domeniul construcţiilor (ideal e să cunoşti un pic franceza). E foarte mare cererea la cursuri particulare de matematică, fizică şi engleză (se cere un bun nivel de franceză). Şi e de dorit să ai o diplomă franceză. Sau europeană. În orice caz, nu din Moldova. În rest, e mult mai complicat. Nu cred că cei care sunt profesori şi astăzi lucrează pe şantiere primesc mare satisfacţie morală. Însă ei primesc bani şi pot să-şi întreţină cât de cât familia. Pe lângă aceasta, e posibil ca măcar copiii lor, care îşi fac studiile în Franţa, să ajungă într-o zi profesori. În Franţa. Adică ei ştiu, cel puţin, pentru ce se sacrifică.

Cunosc, de asemenea, moldoveni care lucrează în Franţa în calitate de avocaţi sau economişti, însă toţi şi-au făcut studiile peste hotare.

Dacă acum aş fi absolventă de liceu, aş face matematică, în Franţa. Adică ceea ce fac acum. Aflându-mă în mediul universitar francez, voi face tot posibilul pentru a putea contribui, pe viitor, la dezvoltarea şi diversificarea colaborării ştiinţifice franco-moldave. Sunt sigură că mulţi dintre cei care învaţă sau lucrează peste hotare, chiar dacă nu au de gând să se întoarcă în Moldova, doresc din tot sufletul să poată contribui la dezvoltarea Moldovei, astfel încât generaţiile viitoare, spre deosebire de ei, să aibă şi motivaţia, şi posibilitatea de a rămâne în ţară.

Diploma din Moldova – necesară, dar nu şi suficientă

Rodica Cetuleanu

Rodica Cetuleanu, masterandă, Universitatea Otto-von-Guericke din Magdeburg, Germania:

– La moment, sunt pe ultima sută de metri din studiile mele în Germania,la Universitatea Otto-von-Guericke din Magdeburg. Acum doi ani (octombrie, 2009), am aplicat la acest program de Master în Relaţii Internaţionale şi Finanţe. Diploma dela ASEM(Academia de Studii Economice din Moldova) m-a ajutat la înmatriculare. Ea a fost necesară, dar nu şi suficientă. Până la urmă, eforturile de aplicare mi-au deschis larg uşile spre o nouă lume, care cu siguranţă nu ar fi fost posibilă fără bursa generoasă din partea DAAD/OSI (German Academic Exchange Service/Open Society Institute).

Diploma care am obţinut-o la absolvirea Facultăţii Relaţii Economice Internaţionale, ASEM, a fost recunoscută atât de universitatea germană, cât şi de instituţia care mi-a oferit bursa. Însă pentru specialitatea la care am aplicat a mai fost nevoie să susţin două teste suplimentare, şi anume – TOEFL şi GRE. De asemenea, în primul semestru, din cauza că unele discipline din diplomă nu au fost recunoscute, dar erau obligatorii pentru program, le-am frecventat încă o dată, după care am susţinut examenele.

Adaptarea la noul mediu, diferenţa de organizare a studiilor şi metoda de predare a trecut fără mari probleme. Asta datorită atât susţinerii din partea oficiului pentru studenţi străini din cadrul universităţii, fundaţiei donatoare, cât şi studenţilor moldoveni din anii precedenţi. Deşi frecvenţa la cursuri nu era obligatorie, aveam o plăcere să asist la prezentările profesorilor, de obicei efectuate prin proiector. Acestea erau din timp încărcate pe site-ul facultăţii, astfel ca fiecare student să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă de tema lecţiei. Înscrierea la examene este online şi cu termene finale foarte stricte. De altfel, ca şi alte reguli, de ex., cea de copiere, care poate să ajungă până la exmatriculare.

În linii generale, sunt pe deplin mulţumită de experienţa care am avut-o în Germania. Am putut să cunosc oameni din diferite colţuri ale lumii, să-mi fac prieteni din Spania, China, Bulgaria, Egipt şi să sparg în mintea mea o grămadă de stereotipuri culturale. O deosebită plăcere a fost să mă aflu printre germani, oameni care au atâta încredere în statul lor, dar care, în acelaşi timp, nu se bazează doar pe el, ci depun un efort şi o responsabilitate foarte mare la locul lor de muncă, indiferent de funcţie.

Dacă aş fi acum absolventă de liceu, aş acorda mai mult timp pentru studiul limbilor străine şi m-aş încadra mai activ în diverse activităţi extracurriculare. Prin limba străină care o înveţi poţi cunoaşte mai bine o naţiune nouă, prin activităţile practice din liceu/universitate/localitate – afli şi te apropii mai mult de naţiunea ta.

Pentru întrebări suplimentare referitor la experienţa mea de studiu peste hotare, îmi puteţi scrie pe email-ul: cetuleanu_rodica@yahoo.com.

Am plecat, pentru că în Moldova nu îmi pot crea un viitor

Tecusa Tănase, Australia:

– Ce fac moldovenii care s-au stabilit în diferite ţări? Depinde de scopul fiecăruia în parte. Unii muncesc cu scopul de a aduna bani şi pentru a se întoarce în ţară. Dar majoritatea pleacă cu scopul de a nu se mai întoarce. Într-o ţară dezvoltată economic sunt multe posibilităţi, puţină birocraţie, ceea ce îi determină, pe cei din categoria “majoritate”, să nu se mai întoarcă în ţară.

Eu am plecat, pentru că în Moldova nu îmi pot crea un viitor. Am încercat să mă angajez la mai multe posturi vacante ale statului în baza diplomei eliberată de universitatea care am absolvit-o în Moldova. Peste tot îmi cereau mită. Odată mi s-a spus în faţă: „Ce, parcă nu ştii care sunt preţurile?”. Am încercat să-mi fac o afacere, dar a fost aceeaşi poveste: mita.

În orice altă ţară, studiile din Moldova nu sunt recunoscute. Şi nu contează ce nivel de studii sau ce universitate ai absolvit. Am absolvit 2 facultăţi în Moldova şi nici una nu mi-a fost de folos. Nici în Moldova, nici în altă ţară. În Moldova, nu prea are importanţă ce studii ai, contează câţi cumătri ai.

Am încercat să aplic pentru mai multe joburi disponibile în diferite ţări. Nu aplicam direct la companii, ci pe lista de ocupaţii cerute de către guvernele acelor state. Răspunsul era acelaşi: „Dvs. întruniţi condiţiile şi punctajul necesar, dar diploma din statul dvs. nu este recunoscută”.

Acum îmi fac studiile într-o altă ţară. La început, am muncit foarte mult, a fost greu, abia îmi ajungea să-mi întreţin familia. De curând, ne-am deschis propria afacere de familie şi ne descurcăm mai bine.

Dacă aş fi acum absolventă de liceu, aş încerca să obţin o bursă la o universitate prestigioasă din străinătate. Asta e tot.

Diplomele din Moldova au fost doar ca un fel de tichet de admitere la studii în Franţa

Dumitru Vicol, Panthéon-Sorbonne Master in Economics, Franţa:

Dumitru Vicol

– Stabiliţi în străinătate, cetăţenii Moldovei luptă să-şi îndeplinească visele care nu pot fi realizate acasă. Arealul meu de persoane cunoscute e destul de larg. Ştiu moldoveni care au absolvit facultăţi de chimie şi fac cercetare în energie nucleară. Cunosc moldoveni care au afaceri grandioase. Mai ştiu moldoveni care muncesc la negru. Depinde cum au venit în Franţa. Unii au venit ilegal şi, normal, nu se pot aştepta la prea multe. Alţii au venit la studii şi fac carieră.

Diplomele din Moldova au fost doar ca un fel de tichet de admitere la studii în Franţa. Eu am fost acceptatla Sorbona.Nu-irău, dar se putea şi mai bine, dacă diplomele noastre ar fi fost privite altfel de occidentali. Majoritatea ştiu că sistemul nostru e corupt şi nu prea au încredere în notele înalte. De exemplu, în Franţa e dificil să ai nota 15 din 20, care ar însemna 7.5 în sistemul nostru. Dar majoritatea moldovenilor care aplică la studii peste hotare au 10 pe linie. Fenomenul ăsta de hiperinflaţie a notelor îi fac sceptici faţă de calitatea studiilor în Moldova.

Vă dau un exemplu. Pentru anul 2 de master am aplicatla Paris Schoolof Economics – şcoală nou înfiinţată, pentru a face concurenţă şcolilor de economie din Marea Britanie şi SUA, ca London School of Economics, Cambridge, MIT etc. Este o şcoală foarte bine cotată în lume – cam a 15-a în clasament. Am fost la interviu pentru master şi directorul de program a văzut că am diplomă din Moldova. A pus la îndoială capacităţile mele de analiză şi pregătirea teoretică pentru acel master. Am insistat. I-am zis că notele din primul an de master făcut la Sorbona este dovada capacităţilor mele şi nu diploma de la licenţă de la ASEM.

Ca să înţelegeţi corect: directorul de program a pornit deodată de la precondiţia că în ţările post-sovietice nu se face carte şi că nu are încredere în acel sistem de educaţie. Norocul meu este că am transferat discuţia asupra notelor din anul 1 de master de la Sorbona. În final, am fost acceptat.

E foarte greu să-ţi găseşti un loc de muncă în Franţa dacă nu ai absolvit o şcoală super bună. De exemplu, cu diploma dela ASEMsunt sigur că niciodată nu aş fi angajat la bancă. Singura şansă e să vii peste hotare şi să faci un master, iar în baza acestei diplome, să aplici la posturi de muncă. Companiile din Occident vor să angajeze persoane înalt calificate, iar o diplomă de la o universitate renumită este un semnal că acel candidat posedă abilităţi şi cunoştinţe.

Dacă acum aş fi absolvent al clasei a XII-a, aş aplica, ca nebunul, la universităţi de peste hotare. Obiectivul numărul unu ar fi să fiu acceptat la studii în Occident.

Cu diploma obţinută în Moldova am aplicat la studii peste hotare

Ion Diaconu

Ion Diaconu, masterand, Institut d’Administration des Entreprises de Toulouse, Franţa:

– După un an de studii în Franţa, am reuşit să fac cunoştinţă cu vreo 20 de compatrioţi de-ai noştri. Printre cele mai răspândite ocupaţii rămân a fi studiile. Însă o bună parte lucrează, practicând, de cele mai multe ori, aşa-zisele ”job-uri pentru studenţi”, care nu necesită neapărat cetăţenia statului şi nici o pregătire preliminară importantă.

Ce am făcut cu diploma obţinută în Moldova? Am aplicat la studii peste hotare.

Din experienţa pe care o am, marea majoritate a universităţilor din Franţa mi-au cerut să trec procedura de evaluare, validare şi egalare a cunoştinţelor în raport cu nivelul necesar pentru a aplica, în funcţie de profilul pe care l-am ales. Cu alte cuvinte, diplomele noastre universitare nu le spun cam nimic europenilor despre parcursul pe care l-am urmat.

Totodată, unele universităţi au acceptat, totuşi, să analizeze candidatura mea.
În ce priveşte locurile de muncă, e foarte dificil, mai ales pentru cei din spaţiul ex-sovietic şi pentru cei care nu au studii efectuate şi validate în Franţa.

Dacă acum aş fi absolvent de liceu, fără îndoială, aş face acelaşi lucru, poate, cu mici modificări, adică aş opta pentru continuarea studiilor într-o instituţie de învăţământ superior.

Teoretic, cu o diplomă din Moldova poţi fi angajat peste hotare, practic, însă, este mult mai dificil, din cauza că nu suntem membri ai UE

 Andrei Pascari, absolvent al Institutului Francofon pentru

Andrei Pascari

Administrare şi Gestiune, Bulgaria:

– Dacă e să vorbim despre diplomele din Moldova, acestea ar trebui să fie recunoscute peste hotare. Sunt cel puţin 2 argumente în favoarea acestei afirmaţii:

a) Sistemul de învăţământ din Moldova corespunde sistemului dela Bologna, deci, atât graţie punctelor credite acordate, cât şi specialităţilor oferite, studenţii absolvenţi ai ciclului I (licenţă) pot cu uşurinţă să îşi continue studiile peste hotare,

b) o bună parte din universităţile din Moldova au înţelegeri bilaterale cu universităţile din străinătate, de asemenea, unele fac parte din reţele internaţionale universitare (exemplu: AUF – Agence Universitaire dela Francophonie).

Pe de altă parte, şi guvernul Moldovei are înţelegeri cu ministerele educaţiei atât din statele CSI, cât şi din UE. Astfel, studenţii care absolvesc ciclul I universitar (licenţă) pot să-şi continue studiile la masterat peste hotare.

Posibilitatea de angajare peste hotare depinde nu doar de studii. Eu mi-am făcut studiile masterale în Bulgaria (la IFAG- Institutul Francofon pentru Administrare şi Gestiune). Am fost admis la studii în baza diplomei de licenţă dela ASEM, după ce am trecut de câteva etape de concurs. Diploma oferită de acest institut este a Universităţii din Nantes, dar chiar şi cu această diplomă, angajarea în ţările UE este dificilă. Nu doar eu, ci şi colegii mei (de asemenea din Moldova) nu puteau să se angajeze, în mare parte, pentru că… nu eram cetăţeni ai UE.

Pentru un patron european, este mult mai costisitor să angajeze pe cineva din afara UE şi, în plus, mai este nevoie de multe documente. De aceea el trebuie să fie foarte motivat să angajeze un cetăţean al Moldovei. Dacă cineva a lucrat deja într-o întreprindere străină şi s-a afirmat bine, atunci el poate fi angajat mult mai uşor.

Deci, teoretic, cu o diplomă din Moldova poţi fi angajat peste hotare, practic, însă, este mult mai dificil, din cauza că nu suntem membri ai UE.

Tuturor absolvenţilor de liceu le urez succese şi ţin să menţionez că şi calitatea cunoştinţelor depinde, în primul rând, de student – cât de mult lucrează şi cât de mult efort depune.

Programul de învăţământ superior moldovenesc şi cel din Germania

Eugeniu Croitor

se deosebesc destul de mult

 Eugeniu Croitor, masterand, Universitatea Hohenheim, Germania:

– După ce mi-am finisat studiile de licenţă la Facultatea Relaţii Economice Internaţionale, ASEM, am aplicat pentru masterat în Germania. Am reuşit să obţin şi bursă pe durata studiilor. În prezent, studiez Master of  Science in Economicsla Universitatea Hohenheimîn Stuttgart, Germania.

Am folosit diploma obţinutăla ASEM în procesul de aplicare, de rând cu alte documente necesare.

Pentru mine, a fost destul de greu la început, când am ajuns în Germania. Nu am mai avut experienţa de a trăi undeva departe de casă, de familie, de prieteni. Însă eu m-am aşteptat că aşa va fi, deci, eram pregătit, într-un fel. Lucrurile au început să se schimbe odată ce am început studiile, am făcut cunoştinţă cu vecinii de cămin, colegii. Oricum, a durat ceva timp până m-am obişnuit cu noul mediu, iar această perioadă de adaptare durează cu atât mai mult cu cât vizitele acasă sunt mai frecvente.

Dat fiind că eu intenţionam să-mi fac studiile peste hotare imediat după liceu, acum, dacă aş fi absolvent, aş depune mai mult efort (să învăţ limba, să mă informez despre procesul de aplicare, să susţin toate testele necesare etc.) să-mi împlinesc dorinţa. Aceasta, deoarece programul de învăţământ superior moldovenesc şi cel din Germania (la fel ca şi restul ţărilor europene) se deosebesc destul de mult, iar licenţa obţinută în Moldova a făcut ca aceste diferenţe să se accentueze. Iar eu am fost nevoit să învăţ mult de sine stătător.

* * *

Lăsăm subiectul deschis: despre „soarta” diplomelor moldoveneşti peste hotare vom mai vorbi şi în numerele viitoare ale revistei noastre. Vă vom relata despre cazuri concrete şi oameni concreţi. Vom solicita de la tinerii noştri aflaţi acum în străinătate sfaturi pentru cei care deocamdată se visează la studii sau la muncă peste hotarele Moldovei. Suntem siguri că istoriile şi sfaturile lor vor fi utile celor de acasă.

„Unde să învăţăm”, nr. 1, iulie 2011