Skip to content

Îmi iubesc ţara. Pentru că între Moldova şi cei care o conduc nu poate fi pus semnul egalităţii

Decembrie 16, 2011

Îmi iubesc ţara. Pentru că între Moldova şi cei care o conduc nu poate fi pus semnul egalităţii. Dar mi-i scârbă de casta politică. Şi mai tare mi-i scârbă de încăpăţânarea noastră, a celor care nu vrem să plecăm de aici…

Un coleg de-al meu de clasă trăieşte în Canada. De vreo 12 ani. Are familie, 2 copii micuţi. Are cetăţenia Canadei. De vreo 2 ani. Dar până a o avea, zicea că ar vrea foarte mult să fie cetăţean „cu drepturi depline” al Canadei. Unul dintre motivele invocate: să poată participa la alegeri…

Acum are 3 cetăţenii: a Canadei, a Republicii Moldova şi a României. Aşezarea geografică a celor 3 state nu-i permite să participe la alegerile din toate statele al cărui cetăţean este. Dar şi dacă i-ar permite… la sigur nu ar mai putea pleca din Moldova. Pentru că noi am intrat în hora alegerilor şi nu ne putem opri. Pentru că aşa suntem noi: un neam de săltăreţi. Chiar dacă ne încurcă papucii. Chiar dacă muzica e hârbuită. Chiar dacă suntem obosiţi. Noi continuăm să dansăm. Pentru că numai prin dans putem salva democraţia în ţara noastră. Şi pentru că tot numai prin el, prin dans, ne putem demonstra încrederea, dragostea şi admiraţia pentru cei care dirijează muzica hârbuită…

Este o tradiţie la noi, în Moldova: după fiecare „alegere” a preşedintelui, persoana X pleacă din partidul Y. Oare ce, mama dracului, va mai fi acum? Cele 101 slugi ale nu ştiu cui ştiu oare că în Moldova mai trăiesc, pe lângă domniile/slugIIle lor şi peste 3 milioane de locuitori? Până la câţi vor să ajungem? Cine, când şi unde va mai pleca, pentru a nu-i mai fi ruşine că trăieşte într-o ţară condusă de nişte neruşinaţi (că prea multe „însuşiri” se cer a fi spuse aici!)?

Turul II? Ce se va schimba? O aşa-zisă alianţă va susţine, aproape în unison, că ei nu-şi schimbă opţiunea şi rămân cu acelaşi candidat, chiar dacă el, candidatul, e deja triplu? „Modestul grup” care respectă consecvenţa va insista şi el cu candidatul lor, chiar dacă şi el, acest candidat, e anu ştiu câta oară propus pentru preşedinţie? Marele grup din opoziţie vo continua să ne convingă că ei sunt cei mai buni, pentru că sunt susţinuţi de aproape jumătate din populaţia Moldovei? De acea jumătate a populaţiei, din care mulţi „nu ştiu” să răspundă „bună ziua”, iar alţii, tot mulţi, au ură cronică pentru cei mai tineri decât ei…

Avem 20 de ani de când am ieşit din rahatul sovietic, dar am intrat, cu paşi cadenţaţi şi siguri, în alt rahat: cel al hapsâniei, al falsei stime / griji pentru cetăţeni şi pentru sectoarele cele mai vulnerabile ale economiei noastre, cel al rotirii titirezului: azi suntem cu tanda, mâine – cu manda… Ultimii doi ani vin parcă să ne demonstreze că suntem o ţară de rahat. propunem în funcţii înalte reprezentanţi care au lucrat „bine” cu partidul care generează candidaţi… Da poate acum, după un nou eşec, mai pleacă cineva din grupul de opoziţie şi… devine candidat? Că doar numai cei de acolo merită să conducă. Că în afară de ei, în Moldova nu mai sunt oameni care gândesc, care văd şi care aud…

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: