Skip to content

Nicolae Timofti acasă la mama

Martie 25, 2012

Întâlnirea dlui Nicolae Timofti, Preşedinte al Republicii Moldova, cu mama, mulţumirile sincere pe care i le-a adresat pentru că l-a născut, l-a crescut şi l-a educat, m-au emoţionat până la lacrimi… Şi nu pentru că e vorba anume de preşedinte, ci pentru că orice întâlnire cu părinţii este emoţionantă… şi este sinceră…

Mama este lumânarea care arde în casa noastră părintească şi care ne atrage acolo unde am copilărit. Şi atâta timp cât arde această lumânare, noi avem unde merge, avem unde reveni. Şi ne rugăm Lui Dumnezeu să ţină cât mai mult timp aprinsă această lumânare, pentru că, odată cu stingerea ei, dispare o luminiţă din viaţa noastră…

Oricât de mari am fi, orice funcţie am deţine, pentru ei, părinţii noştri, rămânem copii… Îşi fac griji pentru noi, se întristează atunci când uităm să le telefonăm, ne iartă când nu suntem prea cuminţi…

Şi pentru dna Timofti, fiul ei tot copilul ei rămâne. Pentru că numai ea ştie câte nopţi nedormite a avut pentru a-şi vedea cei 5 copii mari şi la casele lor. Numai ea, mama, ştie cât de emoţionant e să îţi vezi copilul cu studii, cu un serviciu bun, dar şi cu aprecieri din partea celor din jur.

Iar în cazul dlui Nicolae Timofti, e vorba de aprecieri din partea celor care l-au propus şi l-au votat pentru funcţia supremă în stat. Şi nu contează, în cazul dat, că a fost votat de 62 de deputaţi şi nu de toţi alegătorii. Şi nu contează că, până acum câteva zile, numele lui Nicolae Timofti era necunoscut pentru foarte multă lume din Republica Moldova. Contează că d-lui a fost desemnat, votat. Contează că este persoana care trebuie să ne reprezinte, care trebuie să fie un etalon pentru noi toţi şi mai are complicata misiune de a-i împăca pe toţi cei care nu au talentul şi dorinţa de a se aşeza la o masă rotundă…

Stimate dle Preşedinte, să fie sănătoasă mama Dvs. şi să se bucure şi în continuare de familia Dvs. şi de activitatea pe care urmează s-o desfăşuraţi, deja în calitate de şef de stat!

 

2 comentarii leave one →
  1. Viorica permalink
    Martie 27, 2012 5:37 am

    Bravo! Cuvinte spuse din suflet. Chiar am scăpat o lacrimă. Oare de ce nu ar scrie toţi jurnaliştii tineri aşa cuvinte?

    • Martie 28, 2012 8:41 am

      Viorica, dragă, îţi mulţumesc pentru apreciere.
      Am scris despre această întâlnire nu doar ca jurnalist, ci mai degrabă ca o persoană care nu mai apre părinţi…😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: