Skip to content

Fericirea de a te simţi copil…

Octombrie 15, 2013

Mi s-a făcut dor de ea. Un dor nebun, amestecat cu tristeţe şi regrete… Am luat telefonul şi am sunat-o. Şi mi-a răspuns! Spre marea mea surprindere! M-a chemat la ea şi am alergat spre mult aşteptata întâlnire…

Am revăzut-o. După câţiva ani în care i-am dus dorul. Am îmbrăţişat-o şi am sărutat-o. I-am spus că o iubesc foarte mult şi că mi-a fost dor de ea. Tare-tare dor. A zâmbit. M-a îmbrăţişat. M-a privit cu duioşie. Din privirea ei, am înţeles că m-a iertat pentru toate tristeţile pe care i le-am pricinuit…

A devenit tristă. Mi-a spus că e bolnavă şi că ştie că va pleca. Dar eram atât de fericită că sunt lângă ea, că este lângă mine! Eram fericită că îmi luminează viaţa precum soarele luminează o zi posomorâtă de toamnă…

I-am promis că nu va mai fi singură. Că voi fi mereu alături de ea. Că îi voi găsi toate medicamentele de care are nevoie…

M-am trezit. Mi-am dat seama că a fost un vis. Mi-am amintit că ea, MĂMICA mea, nu îmi mai este alături de 5 ani şi jumătate…

Peste câteva săptămâni, ar fi împlinit 63 de ani. Voi merge cu flori la mormântul ei…

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: