Skip to content

Povestea unei tufe de bujori

Ianuarie 9, 2015
O bunicuţă trăia de una singură, într-un sat îndepărtat, într-o căsuţă frumoasă, dar pustie. Avea mulţi nepoţei, însă ei o vizitau foarte rar, pentru că trăiau departe. Ca să mai uite de singurătate, bunicuţa a sădit în grădina sa o tufă de bujori. A ales pentru aceasta cel mai frumos loc din grădină, cel mai scăldat de razele soarelui, aproape de portiţă, ca să fie văzută de departe. A ales bujori roşii, pentru ca atunci când ei vor înflori, să fie descoperiţi mai uşor de nepoţei. Şi a ales să fie mirositori, pentru ca mireasma lor să plutească departe în aer, să ajungă la nepoţei şi să le amintească de bunicuţă.
A venit primăvara. Tufa de bujori s-a făcut mare, înaltă, verde. Apoi au apărut şi bujorii. Mari, roşii, înmiresmaţi. Bunicuţa îi îngrijea în fiecare zi, le turna apă la rădăcină. Şi privea mereu spre portiţă… Toată grădina şi întreaga curte mirosea a bujori. Dar mirosul nu a ajuns până la nepoţei. Pentru că a trecut timpul şi petalele bujorilor s-au scuturat. Bunicuţa a strâns toate aceste petale şi le-a pus într-un prosop, lângă icoană. Ca atunci când nepoţeii îi vor păşi pragul, să le dăruiască petalele uscate ale bujorilor. Ca micuţii să ştie că în grădina bunicuţei a trăit o tufă de bujori, care i-a aşteptat pe ei, ştrengarii…
Apoi tufa de bujori s-a despărţit şi de frunzele sale verzi…
Bunicuţa era foarte tristă, pentru că nu mai putea admira frumuseţea bujorilor. Şi pentru că nepoţeii ei dragi nu au mai venit s-o viziteze…
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: