Mereu alături de oameni. Asistenta socială de la Sireți, Strășeni, trăiește cu grijile consătenilor

Este asistentă socială într-un sat cu aproape 6 000 de locuitori. Vorbește cu multă pasiune despre oamenii pe care îi vizitează ori de câte ori aceștia au nevoie. Sau când „așa trebuie”. S-a gândit să se lase de această muncă, dar o tragedie personală a făcut-o să rămână și să depună și mai mult suflet în activitatea sa de zi cu zi.

Este dna Ana Pruteanu, asistentă socială în s. Sireți, r. Strășeni. Am mers la ea și am rugat-o să ne ofere informații despre câteva familii din Sireți, a căror situație financiară este departe de cea dorită. Dna Ana a fost foarte amabilă și binevoitoare cu mine și colega mea Olga, ambele reprezentând în acea zi Fundația de Caritate pentru Copii „Clipa Siderală”.  Ne-a însoțit la câteva familii în care copiii aproape că nu mai îndrăznesc să viseze la cadouri de la Moș Crăciun. Pentru că în unele cazuri, tații copiilor nici nu se interesează de soarta celor mici și mamele abia leagă tei de curmei pentru a-și vedea copiii hrăniți, îmbrăcați și încălțați. Iar în alt caz, mama a decedat de curând și copiii au rămas doar cu tata…

Dna Ana ne-a vorbit cu însuflețire despre sat, despre oameni, despre cei care, în pofida tuturor problemelor cu care se confruntă azi locuitorii Moldovei, reușesc să-și mențină familiile integre, să-și construiască niște case frumoase și spațioase, în care să vrei să revii după o zi de muncă grea. În același timp, dna asistentă socială de la Sireți ne-a mărturisit că nu poate suporta minciuna și beția. Tocmai din această cauză, nu-i poate compătimi pe cei care și-au legat viața de pahar motivând prin „depresie”, „probleme” ș.a. Oricum, nu este indiferentă nici față de problemele acestora…

În toți acești 12 ani de când activează în calitate de asistentă socială, dna Ana așa și nu a reușit să-și formeze o imunitate împotriva grijilor și problemelor altora. Spune că au fost cazuri când vedea vreun copil dezbrăcat sau desculț și ajungea acasă aproape plângând. Căuta printre lucrurile rămase de la copiii ei, mai lua ceva bani din bugetul modest al  familiei și mergea să dea o mână de ajutor copilului în cauză. La fel, după ce vizita familiile vulnerabile din sat, mergea seara acasă și discuta cu ai săi despre problemele altora care, de fapt, niciodată nu au fost „ale altora”.

Apoi a venit marea tragedie în viața dnei Ana. Fiul său, care îi spunea mereu că încă puțin și el va avea de toate – casă și în casă, mașină, posibilități financiare mai mari și că, în sfârșit, se va căsători, a decedat subit. Acum, femeia spune că aproape  că nici nu-și amintește cum a fost înmormântarea. Nici acum nu vrea să se împace cu gândul că fiul ei nu mai este…

Imediat după această tragedie, dna Ana și-a zis că renunță la activitatea de asistentă socială, considerând că nu va mai fi în stare să poată acorda ajutorul necesar celor nevoiași. Dar a fost susținută și încurajată de foarte mulți consăteni și chiar de persoane străine. Toți aceștia au convins-o că trebuie să rămână la serviciu, că așa va depăși mai ușor durerea…

Dna Ana ne-a mai povestit și despre copilăria pe care a avut-o împreună cu cele două surori ale sale. Când erau încă foarte mici, tatăl lor a decedat subit la locul de muncă. Mama celor trei fete era încă foarte tânără, dar așa și nu s-a mai recăsătorit. Și nici nu a lăsat mâinile în jos. Continua să muncească foarte mult, ca fetele să nu ducă lipsă de nimic.  Pentru copeici în plus, croșeta „horboțică” pentru prosoape, țesea covoare și multe alte lucruri. Le-a dăruit și fetelor această pasiune, ele ajutând-o în toate. Și atunci când lacrimile îi brăzdau fața și fetele o întrebau „De ce plângi, mamă?”, le putea spune doar atât: „Ei, dragele mamei, dacă ați ști de ce plâng…”.

Dna Ana spune că și ea, și surorile sale i-au fost mereu foarte recunoscătoare mamei pentru faptul că, rămasă fără soț, nu s-a lăsat pradă disperării și a găsit puteri, răbdare și voință pentru a-și crește fetele și pentru a le asigura educație bună și studii superioare…

Acum, că mama nu mai este, că fiul a plecat atât de subit, dna Ana trăiește împreună cu fiica sa și continuă să trăiască cu grijile consătenilor „cu probleme”. Vizitează familiile care au nevoie de cărbune, lemne, îmbrăcăminte, încălțăminte, produse alimentare. Le mai îndeamnă pe unele mame să fie mai grijulii cu copiii și gospodăria. Îi vizitează și pe cei vârstnici care, la fel, o așteaptă pe dna Ana ca pe cel mai drag salvator. Mai sunt și situații în care asistenta socială de la Sireți, însoțită de polițistul de sector, „deranjează” familiile în care beția provoacă certuri, scandaluri, bătăi. Dar zice că s-a obișnuit deja și cu asemenea situații, că oamenii sunt diferiți și că „nu există păduri fără uscături”.  De fapt, așa cum e cam peste tot în Moldova, concluzionăm noi.

Notă: Am mers la Sireți, împreună cu Olga, cu scopul de a colecta informații despre familiile vulnerabile. Astfel de vizite urmează să fie efectuate și în alte sate din Moldova. Aceste informații sunt necesare pentru campania cu genericul „Caravana bunătății”. Ideea aparține Fundației de Caritate pentru Copii „Clipa Siderală”. Reprezentanții Fundației susțin că astfel, va fi posibilă o mai bună cunoaștere a numărului de familii defavorizate din Moldova și a situației acestora. Iar atunci când diferiți sponsori, inclusiv persoane care nu pot și nu doresc să rămână indiferente față de grijile și problemele celor aflați în dificultate, vor dori să acorde sprijin, vor avea siguranța că orice donație va ajunge la destinație. Așa cum, de altfel, se întâmplă și în cazul altor campanii și acțiuni lansate și organizate de „Clipa Siderală”, de exemplu: Caravana de Crăciun, Academia lui Moș Crăciun, Festivalul Prieteniei, Creativității și Sportului ș.a.

Oricine poate participa la aceste acțiuni, fie în calitate de voluntar al  Fundației „Clipa Siderală”, fie în callitate  de sponsor. Pentru că ei, copiii din familiile defavorizate, cred în minuni. Iar noi putem contribui la îndeplinirea acestor minuni.