Mereu alături de oameni. Asistenta socială de la Sireți, Strășeni, trăiește cu grijile consătenilor
Este asistentă socială într-un sat cu aproape 6 000 de locuitori. Vorbește cu multă pasiune despre oamenii pe care îi vizitează ori de câte ori aceștia au nevoie. Sau când „așa trebuie”. S-a gândit să se lase de această muncă, dar o tragedie personală a făcut-o să rămână și să depună și mai mult suflet în activitatea sa de zi cu zi.
Este dna Ana Pruteanu, asistentă socială în s. Sireți, r. Strășeni. Am mers la ea și am rugat-o să ne ofere informații despre câteva familii din Sireți, a căror situație financiară este departe de cea dorită. Dna Ana a fost foarte amabilă și binevoitoare cu mine și colega mea Olga, ambele reprezentând în acea zi Fundația de Caritate pentru Copii „Clipa Siderală”. Ne-a însoțit la câteva familii în care copiii aproape că nu mai îndrăznesc să viseze la cadouri de la Moș Crăciun. Pentru că în unele cazuri, tații copiilor nici nu se interesează de soarta celor mici și mamele abia leagă tei de curmei pentru a-și vedea copiii hrăniți, îmbrăcați și încălțați. Iar în alt caz, mama a decedat de curând și copiii au rămas doar cu tata…
Dna Ana ne-a vorbit cu însuflețire despre sat, despre oameni, despre cei care, în pofida tuturor problemelor cu care se confruntă azi locuitorii Moldovei, reușesc să-și mențină familiile integre, să-și construiască niște case frumoase și spațioase, în care să vrei să revii după o zi de muncă grea. În același timp, dna asistentă socială de la Sireți ne-a mărturisit că nu poate suporta minciuna și beția. Tocmai din această cauză, nu-i poate compătimi pe cei care și-au legat viața de pahar motivând prin „depresie”, „probleme” ș.a. Oricum, nu este indiferentă nici față de problemele acestora…
În toți acești 12 ani de când activează în calitate de asistentă socială, dna Ana așa și nu a reușit să-și formeze o imunitate împotriva grijilor și problemelor altora. Spune că au fost cazuri când vedea vreun copil dezbrăcat sau desculț și ajungea acasă aproape plângând. Căuta printre lucrurile rămase de la copiii ei, mai lua ceva bani din bugetul modest al familiei și mergea să dea o mână de ajutor copilului în cauză. La fel, după ce vizita familiile vulnerabile din sat, mergea seara acasă și discuta cu ai săi despre problemele altora care, de fapt, niciodată nu au fost „ale altora”.
Apoi a venit marea tragedie în viața dnei Ana. Fiul său, care îi spunea mereu că încă puțin și el va avea de toate – casă și în casă, mașină, posibilități financiare mai mari și că, în sfârșit, se va căsători, a decedat subit. Acum, femeia spune că aproape că nici nu-și amintește cum a fost înmormântarea. Nici acum nu vrea să se împace cu gândul că fiul ei nu mai este…
Imediat după această tragedie, dna Ana și-a zis că renunță la activitatea de asistentă socială, considerând că nu va mai fi în stare să poată acorda ajutorul necesar celor nevoiași. Dar a fost susținută și încurajată de foarte mulți consăteni și chiar de persoane străine. Toți aceștia au convins-o că trebuie să rămână la serviciu, că așa va depăși mai ușor durerea…
Dna Ana ne-a mai povestit și despre copilăria pe care a avut-o împreună cu cele două surori ale sale. Când erau încă foarte mici, tatăl lor a decedat subit la locul de muncă. Mama celor trei fete era încă foarte tânără, dar așa și nu s-a mai recăsătorit. Și nici nu a lăsat mâinile în jos. Continua să muncească foarte mult, ca fetele să nu ducă lipsă de nimic. Pentru copeici în plus, croșeta „horboțică” pentru prosoape, țesea covoare și multe alte lucruri. Le-a dăruit și fetelor această pasiune, ele ajutând-o în toate. Și atunci când lacrimile îi brăzdau fața și fetele o întrebau „De ce plângi, mamă?”, le putea spune doar atât: „Ei, dragele mamei, dacă ați ști de ce plâng…”.
Dna Ana spune că și ea, și surorile sale i-au fost mereu foarte recunoscătoare mamei pentru faptul că, rămasă fără soț, nu s-a lăsat pradă disperării și a găsit puteri, răbdare și voință pentru a-și crește fetele și pentru a le asigura educație bună și studii superioare…
Acum, că mama nu mai este, că fiul a plecat atât de subit, dna Ana trăiește împreună cu fiica sa și continuă să trăiască cu grijile consătenilor „cu probleme”. Vizitează familiile care au nevoie de cărbune, lemne, îmbrăcăminte, încălțăminte, produse alimentare. Le mai îndeamnă pe unele mame să fie mai grijulii cu copiii și gospodăria. Îi vizitează și pe cei vârstnici care, la fel, o așteaptă pe dna Ana ca pe cel mai drag salvator. Mai sunt și situații în care asistenta socială de la Sireți, însoțită de polițistul de sector, „deranjează” familiile în care beția provoacă certuri, scandaluri, bătăi. Dar zice că s-a obișnuit deja și cu asemenea situații, că oamenii sunt diferiți și că „nu există păduri fără uscături”. De fapt, așa cum e cam peste tot în Moldova, concluzionăm noi.
Notă: Am mers la Sireți, împreună cu Olga, cu scopul de a colecta informații despre familiile vulnerabile. Astfel de vizite urmează să fie efectuate și în alte sate din Moldova. Aceste informații sunt necesare pentru campania cu genericul „Caravana bunătății”. Ideea aparține Fundației de Caritate pentru Copii „Clipa Siderală”. Reprezentanții Fundației susțin că astfel, va fi posibilă o mai bună cunoaștere a numărului de familii defavorizate din Moldova și a situației acestora. Iar atunci când diferiți sponsori, inclusiv persoane care nu pot și nu doresc să rămână indiferente față de grijile și problemele celor aflați în dificultate, vor dori să acorde sprijin, vor avea siguranța că orice donație va ajunge la destinație. Așa cum, de altfel, se întâmplă și în cazul altor campanii și acțiuni lansate și organizate de „Clipa Siderală”, de exemplu: Caravana de Crăciun, Academia lui Moș Crăciun, Festivalul Prieteniei, Creativității și Sportului ș.a.
Oricine poate participa la aceste acțiuni, fie în calitate de voluntar al Fundației „Clipa Siderală”, fie în callitate de sponsor. Pentru că ei, copiii din familiile defavorizate, cred în minuni. Iar noi putem contribui la îndeplinirea acestor minuni.
Tot mai puțini copii se nasc în Moldova
An de an, în Republica Moldova se nasc tot mai puțini copii. La Băllți, Chișinău, Ialoveni și în UTA Găgăuzia, numărul copiilor de vârstă preșcolară este mai mare decât numărul de locuri în grădinițe, în timp ce la Leova, se atestă viceversa. Este în descreștere și numărul copiilor care învață în școlile din Moldova. La 100 de mii de minori revin 103 infracţiuni, în scădere în raport cu anii precedenți.
Date generale
La 1 ianuarie 2019, numărul copiilor din Republica Moldova a fost de 669,6 mii de copii, sau cu peste 23 de mii mai puțini decât în anul 2015.
În anul 2018, s-au născut 32,6 mii de de copii, în descreștere cu 4,3 la sută față de anul precedent. 51,7% din ei sunt băieți.
Vârsta medie a mamei la prima naștere este de 25 de ani. Femeile din mediul rural nasc la o vârstă mai mică – în medie, la aproape 24 de ani.
Fiecare al 5-lea copil s-a născut în afara căsătoriei.
Copii în grădinițe
La sfârșitul anului 2018, în Moldova au funcționat 1484 de instituții de educație timpurie: 835 de creșe-grădiniță, 541 de grădinițe, 83 de complexe educaționale, 23 de centre comunitare și 2 creșe.
83,9% din copiii de vârstă preșcolară frecventează instituțiile din categoria menționată.
La 100 de locuri în instituțiile de educație timpurie la nivel de țară revin 85 de copii. Numărul de copii depășește numărul de locuri în mun. Bălți – 115 copii, Ialoveni – 105 copii, mun. Chișinău – 103 copii, UTA Găgăuzia – 101 copii. Cel mai puțin solicitate sunt grădinițe din raionul Leova – 48 de copii la 100 de locuri.
Copii în școli
În anul de studii 2018-2019, în cele 1246 de instituții preuniversitare învățau 334,2 mii de elevi – cu 1,5 mii mai puțin comparativ cu anul precedent.
La 10 mii de locuitori revin 942 de elevi (945 de elevi în anul 2017-2018).
Pentru copiii cu necesități speciale, în Republica Moldova funcționează 8 instituții specializate cu 47 de grupe. În 5 instituții cu destinație generală funcționează 10 grupe cu destinație specială. În aceste grupe învățau 888 de elevi.
Cei mai mulți (41,8%) dintre copiii cu necesități speciale încadrați în educație preșcolară sunt cu dereglări de vorbire, 22,1% – cu dereglări de vedere.
În instituțiile de învăţământ primar și secundar general cu destinație generală au fost cuprinși 7990 copii cu necesități speciale și 1570 – cu dizabilități. Ponderea copiilor cu cerințe educaționale speciale și cu dizabilități, care frecventează instituțiile de învăţământ cu destinație generală s-a majorat pe parcursul ultimilor 5 ani cu circa 9,8 p.p. și a constituit 93,1% în anul 2018.
Sănătatea copiilor
În primul an de viață, cei mai mulți copii suferă de boli ale aparatului respirator (955 de cazuri la 1000 de copii), anemie (172 de cazuri la 1000 de copii), afecţiuni din perioada perinatală (62 de cazuri la 1000 de copii), boli infecţioase şi parazitare (62 de cazuri la 1000 de copii) şi boli ale sistemului nervos (37 de cazuri la 1000 de copii).
Pe parcursul anului 2018, 261,8 mii copii (fiecare al doilea copil în vârstă de până la 17 ani) au fost supuși examenelor profilactice, cu 7,2% mai mult decât în anul precedent. La 1000 de copii examinați revin 10 copii care suferă de acuitate vizuală scăzută, 5 copii cu dereglări de ţinută, 4 copii suferă de scolioză, iar 4 copii suferă de tulburări de vorbire.
Copiii și infracționalitatea
La 100 de mii de minori (0-17 ani) revin 103 infracţiuni (169 de infracţiuni în anul 2014). Ponderea infracţiunilor comise de minori în total infracţiuni a scăzut de la 2,8% în anul 2014 până la 2,1% în anul 2018.
Cele mai multe infracţiuni comise de minori rămân a fi furturile (64,9% din total infracţiuni), jafurile – 7,8%, cazurile de huliganism – 3,7%, vătămări intenționate – 3,4%, și infracţiunile legate de droguri – 1,5%.
În anul 2018, 1254 de minori au comis diferite infracţiuni, inclusiv 1176 de minori cu vârsta de 14-17 ani (93,8%), restul având vârsta de până la 14 ani. Cele mai multe infracţiuni au fost săvârşite de băieţi – 90,2%.
În anul 2018, împotriva copiilor au fost comise circa 1,5 mii infracțiuni, mai mult cu 33,8% față de anul 2014. Dintre acestea 9,3% sunt raporturi sexuale cu persoane care nu au împlinit vârsta de 16 ani, 7,3% sunt violuri și 6,1% acte de huliganism. La 100 mii copii de până la 17 ani revin 224 infracțiuni împotriva copiilor.
În anul 2018, 446 de minori au fost condamnaţi sau aproape fiecare al treilea care a comis infracţiuni. În medie, la 100 mii de minori revin 67 de minori condamnaţi, comparativ cu 38 de minori în anul 2014.
Fiecare al doilea minor este condamnat pentru furt – 208 minori, pentru jaf şi tâlhării – 53 de minori (11,9%), pentru huliganism – 46 de minori (10,3%), pentru infracțiuni legate de droguri – 16 minori (3,6%), pentru viol au fost condamnaţi 8 minori (1,8%), iar pentru omor – 6 minori (1,3%). În structura sancţiunilor aplicate minorilor este preponderentă condamnarea condiţionată (36,3%), iar aproape fiecare al cincilea a primit pedeapsa cu închisoare (20,9%).
Sursă foto: palatulcopiilor.org
Festivalul concurs „Chantons, amis!” își așteaptă concurenții
Dacă ești pasionat de muzică, îți place să cânți și mai și prietenești cu limba franceză, acest anunț este pentru tine.
Colegiul Național de Comerț al ASEM anunță lansarea celei de-a 16-a ediții a Festivalului-Concurs Național al cântecului francofon „Chantons, amis!”. La concurs pot participa concurenți care se încadrează în următoarele categorii de vârstă:
- I) 10-13 ani
II) 14-17 ani
III) 18-25 ani
IV) Profesori şi adulţi – vârstă nelimitată.
Preselecția va avea loc la 16 martie, începând cu ora 10.00, în Sala de festivități a ASEM, Bloc. A, et. 1. Concurenții vor prezenta dosarele în ziua preselecției. Concursul propriu-zis se va desfășura la 23 martie 2019, începând cu ora 10.00, pe aceeași adresă.
Concursul este organizat la inițiativa Colegiului Național de Comerț al ASEM și a Asociației Profesorilor de Limba Franceză din Moldova.
Pentru informaţii suplimentare pot fi obținute la numerele de telefon: 069903222, 022-495-823.
O vacanță cu Sparta îți poate schimba viața!
Ești copil, înveți la școală și mereu ai un program încărcat. Abia aștepți vacanța, ca să-ți reîncarci bateriile și să mai uiți, măcar pentru câteva zile, de completarea agendei, pregătirea temelor, elaborarea diferitelor proiecte…
Ce ai putea face în timpul unei vacanțe? Dar într-o vacanță de primăvară? Poți merge la bunici, la țară (dacă îi ai) sau la alte rude. Poți continua să frecventezi cercurile artistice ori secțiile sportive în care ești înscris. Mai poți citi cărți (chiar dacă mulți maturi consideră că această ocupație se află deja pe cale de dispariție). Sau ai putea să stai toată ziua legat de televizor sau de telefon/tabletă/calculator. Fiecare alege în funcție de dorințe, capacități, posibilități, timp liber.
Atunci când ești pasionat de călătorii, peripeții, descoperiri de locuri și oameni noi și dacă părinții îți pot alimenta această pasiune prin mijloace financiare, vacanța de primăvară poate deveni una de neuitat pentru tine dacă alegi oferta inedită a Centrului de întremare pentru copii Sparta. Vorbește cu părinții despre dorința ta de a călători de alți copii la fel de curioși ca și tine și află dacă ei îți pot oferi un asemenea cadou.
Care este propunerea Sparta? Citește mai mult…
Povestea unui chibrit
Salut, dragă prietene!
Mă numesc Chibriţel. Sunt un beţişor din lemn. Micuţ. Dar foarte important şi util. Am fost confecţionat ca să aprind focul, să aduc lumina şi căldura în casele oamenilor.
Dacă mă iei în mână şi te porţi frumos cu mine, te pot ajuta să aprinzi un rug şi să te încălzeşti, atunci când e frig. Te pot ajuta să aprinzi o lumânare, atunci când vrei să îţi aminteşti de cineva drag ori să creezi o atmosferă mai romantică în casă. Cu mine, poţi aprinde şi lumânările de pe tort, atunci când îţi sărbătoreşti o aniversare. La fel, eu te ajut să aprinzi aragazul şi să-ţi încălzeşti mâncarea. Îţi mai pot fi de folos atunci când vrei să construieşti un palat în miniatură, din multe-multe chibrituri – frăţiori de-ai mei.
Dar dacă neglijezi regulile de utilizare corectă a chibritului, spre marele meu regret, eu îţi pot aduce daune, durere şi disperare. Cum?
Dacă nu mă stingi la timp, de la mine, se poate aprinde tot ce se află în apropierea mea. Aici, poate fi vorba de o perdea, de un şerveţel, de o bucată de hârtie. Dacă mă foloseşti pentru a da foc unor hârtii sau beţişoare, mai ales atunci când nu te vede cineva dintre cei maturi, rişti să provoci incendiu.
Te rog să mă crezi, dragul meu prieten, eu nu vreau nicidecum să îţi provoc durere, frică, disperare, moarte. Eu nu vreau ca, din cauza flăcării pe care o produc, să aibă de suferit familia ta şi cei dragi ţie. Eu nu vreau ca flacăra mea să distrugă ceea ce alţii au construit cu mult drag.
Te rog foarte mult, nu mă aprinde, dacă nu ştii cum să stăpâneşti focul. Iar dacă mă aprinzi, ai grijă să stingi flacăra înainte ca ea să atingă capătul de care mă ţii. Ai grijă să stingi la timp lumânarea pe care cineva din casa ta a lăsat-o aprinsă prea mult timp. Încearcă să îi convingi pe părinţii tăi să nu mă lase la îndemâna frăţiorului tău sau a surioarei tale mai mici. Roagă-i pe părinţii tăi să nu mă folosească pentru a-şi aprinde ţigara. Iar dacă au aprins-o deja, aminteşte-le să mă stingă la timp şi să mă lase, după aceasta, într-un vas special
.
Te rog, dragă prietene, să mă ajuţi să îţi aduc lumină şi căldură în casa ta. Şi împreună, să păstrăm flacăra aprinsă exact atât cât e nevoie. Şi fie ca lumina pe care o aduc atunci când sunt utilizat, să aducă doar bucurie şi fericire!
„Albinuţa” – de la prima literă până la primul cititor
Salut! Sunt „Albinuţa” – abecedarul pentru preşcolari! O să vă povestesc istoria apariţiei mele!
La început, a fost el, Scriitorul. Îl chema Grigore Vieru. El a iubit atât de mult copiii, încât s-a gândit să scrie multe cărţi pentru ei. Una dintre ele – să fie pentru cei mai mici, care abia învaţă literele. Aşa a apărut ideea „Albinuţei”, adică a mea: o carte cu litere, poezii şi multe desene. Iar ca să fiu mai interesantă şi mai valoroasă, Grigore Vieru a ales şi poezii de-ale altor poeţi celebri.
Pentru ca desenele să fie cât mai interesante şi mai pe înţelesul celor mici, Scriitorul s-a gândit să se împrietenească cu cel mai cunoscut Pictor, Lică Sainciuc. Împreună, ei au ales desenele care să se potrivească poeziilor, cântecelor şi proverbelor din paginile mele. Astfel, pe paginile mele puteţi găsi poezii, proverbe şi cântece, iar alături de acestea – cuvinte împărţite pe silabe. Să ştiţi că şi cântecele din paginile mele sunt atractive: ele sunt însoţite de note muzicale!
Când Scriitorul şi Pictorul au văzut că au adunat destule texte şi desene, s-au întâlnit cu Editorul. Domnul Editor de la Editura „Litera” m-a examinat minuţios şi, după ce a văzut că eu sunt frumoasă şi interesantă, a spus că mă va trimite la tipar. Eu încă nu ştiam, ce înseamnă aceasta, dar m-am bucurat. Editorul m-a lăsat în grija Redactorului.
Redactorul este un nene serios, cu ochelari şi cu un pix roşu în mână. El a citit toate textele, a privit foarte atent desenele. De câteva ori a zâmbit. A spus că sunt frumoasă şi interesantă! A mai spus că voi fi îndrăgită de copii!
După aceasta, Scriitorul s-a întâlnit cu un alt nene de la editură. nu ştiu cum îl cheamă, dar şi el era foarte serios! Au vorbit despre multe cifre! Ceea ce am reuşit să înţeleg e: câte pagini şi câte exemplare voi avea, data când voi apărea în librării, cât voi costa. Se pare că au vorbit şi despre câţi bani va primi Scriitorul pentru că a avut grijă să aleagă cele mai frumoase poezii pentru mine, iar cântecele şi proverbele să fie îndrăgite de copilaşi! Scriitorul a rămas mulţumit! Eu eram fericită!
Am fost atât de mult lăudată de oamenii care lucrează la editură, că îmi venea să strig de bucurie! Dar nu puteam! M-a luat în mână o tanti frumoasă şi veselă. M-a răsfoit, a citit poeziile din paginile mele, a cântat, apoi a zis că se apucă de lucru. Ea era Traducătoarea. A zis că mă va traduce în altă limbă, ca să mă poată citi cât mai mulţi copii!
După aceasta, am ajuns la un alt nene, îi zicea Machetator. El era aşezat la un calculator şi pe ecran vedea ceea ce, până la aceasta, alţii au văzut doar pe hârtie. În calculator eram eu, Albinuţa. Machetatorul a început să îmi aranjeze textele şi imaginile în pagini. La început, m-am speriat! Îmi era teamă că mă voi rătăci prin mapele din calculator, dar Machetatorul a fost drăguţ cu mine şi nu mi s-a pierdut nicio literă! Eram atât de bucuroasă!
Credeam că pot deja să plec la magazin, unde mă aşteptau copiii, dar am nimerit iar în mâinile unui nene, căruia toţi îi spuneau domnul Corector. El a verificat încă o dată, dacă nu cumva în paginile mele a rămas vreo greşeală. N-a găsit niciuna! M-a mângâiat şi mi-a zis că pot merge mai departe! Aşa, am ajuns la tipografie.
Un Grafician a avut grijă, între timp, să pregătească două coperte pentru mine. Copertele au fost gata doar după ce le-au văzut Scriitorul şi Pictorul.
După ce am fost tipărită, am ajuns în Librării, de unde m-au cumpărat foarte mulţi părinţi şi copii. Toţi mă răsfoiau încântaţi şi mă lăudau! Iar eu eram şi sunt foarte fericită că îi ajut pe copii să înveţe să citească!
Cred că şi voi, dragii mei, m-aţi citit când eraţi mici!
Elevii de la Liceul Sportiv nr. 2 din Chişinău aduc Europa acasă
Până va veni ziua în care ne vom simţi şi noi, cetăţenii Republicii Moldova, membri cu acte în regulă ai Uniunii Europene, elevii de la Liceul Teoretic cu Profil Sportiv nr. 2 din Chişinău s-au implicat într-un proiect deosebit, cu genericul „Aducem Europa acasă”. Fiecare clasă a ales să fie reprezentantă a unei ţări UE. Ce urmează? Expoziţia de postere. Elevii au elaborat câte un poster în care au descris diferite imagini şi curiozităţi despre ţara pe care o reprezintă. Un alt poster a fost destinat bucătăriilor naţionale ale ţărilor din cadrul UE.
Clasa a II-a „B”, în care învaţă şi fiul meu Marius, reprezintă Italia.
În zilele următoare, clasele de elevi vor deveni agenţii de turism: prin pliantele pe care le vor elabora, multiplica şi promova în cadrul liceului, ei vor încerca să îi convingă pe colegii lor să meargă în călătorie anume în ţările pe care le promovează. O altă „probă” va fi prezentarea PPT sau video a ţărilor Uniunii Europene.
Citește mai mult…
Povestea unei tufe de bujori
Sursă foto: http://www.diseara.ro
„Toamna de Aur” la Liceul „Gaudeamus” din Chişinău
Tradiţionala sărbătoare cu genericul „Toamna de Aur” este una dintre numeroasele activităţi care se desfăşoară la Liceul „Gaudeamus” din Chişinău. Evenimentul a pus la încercare fantezia elevilor, în special a celor mai mici: din clasele a V-a şi a VI-a. Vizitatorii au avut posibilitatea să admire fructele şi legumele transformate în eroi, fie din poveşti, fie imaginari. În continuare, vă prezint câteva imagini de la sărbătoare.
Pe pagina de facebook a Liceului “Gaudeamus” mai puteţi găsi câteva imagini de la aceeaşi expoziţie.
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.638868986234355.1073741909.370873003033956&typ
Cum ar fi dacă ne-am învăţa elevii să înlocuiască „Nu pot!” cu „Voi reuşi!”?
Marius şi Alina, 2 eminenţi de la Liceul sportiv nr. 2, Chişinău, împreună cu învăţătoarea Marina Panico
Noul an şcolar începe cu o provocare pentru cadrele didactice (din România), care sunt incurajate să îi înveţe pe elevi să îl elimine din vocabular pe „Nu pot!” şi să îi faca loc lui „Voi reuşi!”.
Asociaţia pentru Educaţie, Formare Profesională şi Leadership (Ed4Lead) demarează campania „Voi reuşi!” în loc de „Nu pot!” în rândul elevilor. Proiectul se va desfăşura pe o perioadă de 8 luni, din octombrie 2014 până în mai 2015.
Cele trei etape propuse sunt:
Etapa I: Octombrie 2014
– Organizarea ceremoniei de rămas bun a lui „Nu Pot!” (fiecare cadru didactic îşi alege o zi din luna octombrie în care desfăşoară activitatea);
– Aplicarea jocului.
Etapa a II-a: Octombrie 2014 – Aprilie 2015
– Purtarea unor discuţii cu elevii despre atitudinea pozitivă pe care o şi pot adopta şi observarea acestora în mod constant şi corectarea lor dacă este necesar.
Etapa a III-a: Mai 2015
– Rezultate şi feedback. În această etapă ne axăm pe rezultate şi pe feedback-ul elevilor, dar şi al domnilor profesori.
„Rămas bun «Nu pot!», bun venit «Voi reuşi!»” este un program complex de dezvoltare a încrederii elevilor în propriile persoane încă de la vârste fragede, dar şi de provocare a cadrelor didactice de a schimba într-un mod cât mai creativ educaţia non-formală în şcolile din toată ţara.
Proiectul aduce în prim plan adoptarea de către profesori a unor valori pe care acest ONG le promovează: Egalitate, Colaborare şi Dedicare, dar şi libertatea acestora de a-şi stabili organizarea ceremoniei de rămas bun „Nu pot!” şi a discuţiilor libere cu elevii despre atitudinea pozitivă pe care organizaţia o promovează.
Până acum au adoptat această propunere de proiect cu entuziasm peste 100 de şcoli, care s-au alăturat comunităţii Ed4Lead.
Sursă: Ana-Maria Tudor, www.portalinvatamant.ro
Cu drag de Moldova 
